Hanul Greci a fost zidit probabil cu ocazia refacerii mânăstirii Greci (a lui Ghiorma banul) fiind menţionat într-un document din 1747. Către sfârşitul secolului al XVIII-lea, hanul avea la parter 13 prăvălii iar deasupra lor erau odăile de locuit. Pictorul şi desenatorul francez Denis August Marie Raffet (1804-1860), care a însoţit, în anul 1837 pe contele rus Anatol Demidoff în Principatele Române, a lăsat şi binecunoscuta litografie în care apar biserica şi hanul Greci.
Au fost surprinse două faze majore şi mai multe faze minore (reparaţii şi recompartimentări) ale existenţei acestui important edificiu. Prima fază a hanului a fost surprinsă pe latura de N, pe cca. 87 m lungime şi aproape 4 m lăţime, spre S ea fiind distrusă de clădirea BCR, dar şi de faza II.
Şi pe strada Stavropoleos au fost surprinse cele două etape de funcţionare ale hanului Greci. În urma "marelui foc" din 23 martie 1847, au fost impuse noi măsuri edilitare, printre care şi lărgirea străzii Stavropoleos, moment în care clădirea hanului a fost mutată pe un nou amplasament, mai la N, identificat arheologic cu faza a II-a de construcţie.

După demolarea hanului, terenul a fost cumpărat de către Societatea Dacia-Română, care a construit clădirea care găzduieşte acum sediul BCR.

Biserica Grecilor sau Biserica lui Ghiorma era amplasată pe spaţiul cuprins între Uliţa Mare (actuala stradă Lipscani), strada Smârdan şi strada Stavropoleos. Biserica a fost construită în secolul al XVI-lea de către Boierul Ghiorma - grec din Pogoniani (aşa se precizează în pisania de la 1 octombie 1719, inscripţie astăzi dispărută), foarte influent în timpul domniei lui Petru Vodă cel Tânăr (1558-1568); Ghiorma, mare postelnic, apare în sfatul domnesc între 31 martie 1564 şi 8 iunie 1568.

Au fost descoperite peste 50 de morminte care nu au putut fi toate cercetate, multe dintre ele fiind deranjate fie de intervenţii moderne (cabluri şi conducte), fie de intervenţii mai vechi. Reînhumările sunt în număr destul de mare, iar suprapunerea mormintelor se face pe mai multe rânduri. În cazul reînhumărilor au fost păstrate şi reînhumate doar o mică parte din oase, uneori doar craniul. Toate mormintele sunt de înhumaţie şi, acolo unde s-a putut observa, sunt depuse în decubit dorsal, orientate V-E. Mormintele, de adulţi (femei şi bărbaţi) şi copii, sărace în inventar: o monedă sau un obiect de podoabă, indică situaţia socială modestă a celor îngropaţi aici. Din acelaşi cimitir pe strada Stavropoleos au fost localizate doar oase umane, deranjate de diverse intervenţii moderne. După încetarea folosirii spaţiului drept cimitir, a fost ridicat hanul Greci.

În zonele cercetate aflate în exteriorul hanului Greci, la N şi E de acesta, au fost descoperite porţiuni importante ale „podului” de lemn, desfăşurate pe toată lungimea hanului. Constructiv s-a observat că strada de lemn, mai nou decât cel de lut, nivel care era amenajată într-un strat de pământ negru (de la apele pluviale şi menajere), lutos, peste care erau puse bârne lungi, aşezate conform axului străzii. Peste acestea erau fixate, cu cuie din lemn, scânduri puse perpendicular pe axul străzii; au fost observate mai multe niveluri de refacere a structurii străzii.
Strada Lipscani a avut mai multe faze: 1. de lut, nivel care a fost surprins la o adâncime de aproximativ 2,60 m faţă de nivelul trotuarului actual. Lutul este foarte dur deşi are o grosime de numai 1-2 cm. Strada are un plan drept aflat la cca. 0,20 m sub nivelul podului de lemn. De asemenea, strada de lut este suprapusă (la cca. 0,50 m) şi de traseul zidului exterior al primei incinte a hanului Greci.

Au fost cercetate şi trei construcţii diferite, anterioare construcţiei hanului, care au suferit distrugeri fie datorate gropilor de morminte, fie datorită fundaţiilor hanului Greci.