În 1997 către latura vestică a casetei săpate pentru construirea subsolurilor edificiului „Casa Economiştilor”, pe o suprafaţă de circa 40 m.p., au fost dezvelite o parte din fundaţiile a două clădiri din secolul XVIII. Ambele clădiri au fost afectate de incendiul din anul 1847, urmele acestuia fiind evidenţiate de o lentilă cu cărbune şi cenuşă aflată la adâncimea de 1,40 m. Ele au fost demolate şi numai una a fost reconstruită în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, zidurile noi lucrate într-o tehnică neîngrijită suprapunând sau plombând pe cele vechi. În săpătura efectuată până la 5,60 m adâncime s-a constatat că una din clădiri a fost construită peste o groapă pentru pământ de oale sau cărămizi care a străpuns stratul de nisip, din umplutura căreia s-a recoltat material arheologic (fragmente ceramice smălţuite, unele sgrafitate şi o cahlă fragmentară cu vulturul bicefal) din secolele XVI-XVII. În 1998 la circa 10 m de axul Căii Moşilor s-au găsit subsolurile altor clădiri din secolul XVIII, refăcute în secolul XIX care au fost demolate după cutremurul din anul 1977 din cauza stării avansate de degradare a structurii de rezistenţă. Clădirile au fost refăcute şi reunite într-o singură clădire la sfârşitul secolului al XlX-lea. În interiorul acestor subsoluri au fost găsite diverse materiale din a doua jumătate a secolului XX, ultima perioadă de funcţionare a imobilului amintit.