La sfârşitul sec. al XVIII-lea, pe proprietăţilor boierilor Brezoieni, a fost ridicat Hanul Filaret, numit după unul dintre cei doi mitropoliţi care au purtat acest nume: Filaret I (1753-1760) şi Filaret II (1792-1793). Se afirmă că era un han mic, cu odăi de găzduit călătorii, unde trăgeau mai ales ungurii şi nemţii, dar nu există nici un fel de document publicat care să susţină aceste afirmaţii. Pe baza descoperirilor arheologice se poate presupune că hanul era format din mai multe corpuri de clădiri - una reperată în cursul cercetărilor arheologice din cursul anului 1999 şi alta, care pare să fie distinctă, dezvelită parţial în lunile august-septembrie, anul 2004. Cu ocazia diferitelor lucrări edilitare efectuate anterior în zonă, s-a putut observa că hanul avea fundaţii foarte groase care fuseseră construite chiar lângă bârnele Podului Mogoşoaiei. Trebuie amintite şi tronsoanele de ziduri reperate pe locul actualului Teatru Naţional. Toate aceste construcţii, ca şi solicitarea, într-un document de epocă, prin care veniturile sale sa fie donate pentru îngrijirea ciumaţilor, constituie argumente care contrazic ipoteza unui han mic. Afectat de cutremurul din anul 1838, hanul mai funcţiona la 1841-1842. Hotărârea domnitorului Gheorghe Bibescu, din 31 iulie 1843, de alcătuire a unei comisii care să se îngrijească pentru clădirea unei Săli de teatru "pe acel loc al Hanului Filaret", consemneaza momentul în care hanul a fost demolat.