Hotel de France, ulterior denumit Hotelul Francez sau Victoria, a fost construit în anul 1881. Avariat în urma cutremurului din 1940 şi parţial prăbuşit în urma cutremurului din 1977, hotelul a fost demolat în 1979.

Fundaţiile fostului Hotel Victoria coboarau până la adâncimea de 4 m, în timp ce stratul de argilă sterilă din punct de vedere arheologic începea de la adâncimea de 1,40 m. Inventarul arheologic descoperit în sondajul arheologic este sărac şi constă în fragmente ceramice, fragmente de cărămizi, obiecte din metal şi sticlă, monede, oase de animale şi cochilii de scoici (stridii). Majoritatea materialului arheologic descoperit poate fi datat în sec. XIX, chiar în a doua jumătate a veacului, aşa cum sugerează monedele descoperite, emise între anii 1847 şi 1882-1885. Unele fragmente de urcioare, acoperite cu smalţ verde au torţile decorate cu alveole pe margini şi pot fi datate în sec.XVIII.

Hanul Damari (Damaris) folosea fostele case ale Mariei Cantacuzino, cumpărate de logofătul Damari şi transformate în han în primele decenii ale secolului XIX. Fundaţiile Hanului Damaris se aflau în curţile interioare ale fostului Hotel Victoria (Hotel de France) şi în suprafaţa din imediata sa apropiere.

Cercetarea arheologică a surprins vechea albie a râului Dâmboviţa. La adâncimea de 1,20 m au fost descoperite două bârne prinse în cruce cu un piron de fier, susţinute în partea către râu de doi stâlpi din lemn adânc implantaţi în umplutura din acest punct. Amenajarea era menită să întărească rezistenţa malului Dâmboviţei care fusese extins în albia râului prin depozitarea de gunoaie şi moloz, fapt ce constituia o practică obişnuită în Bucureşti în sec. XVIII - XIX.