Cetatea medievală se află în partea de sud a oraşului actual, pe malul stâng al Crişului Repede.
Este menţionată întâia oară in 1241, cu ocazia efectuării unor reparaţii grabnice pentru a face faţă unui iminent atac tătaro-mongol. Construirea ei este atribuită Regelui Ladislau (1077-1095) care a hotărât să ridice o mănăstire în cinstea Fecioarei Maria, pe un loc numit Varad – Cronica pictată de la Viena (Chronicon pictum Vindobonensae), leagănul viitoarei episcopii catolice.

In jurul vechii cetăţi, cea de forma neregulată, uşor ovală, s-a ridicat noua cetate, pentagonală, cu scopul protejării edificiilor interioare şi a aşezărilor din jur. Abia in a doua jumătate a secolului al XVI-lea, in plină ascensiune a Imperiului Otoman, încep lucrările de fortificaţii, lucrări ce vor dura până în 1618.

Cetatea, in forma exterioară de azi, a fost asediată de mai mult ori dar n-a fost cucerită decât de două ori. În toamna lui 1598, cetatea a fost asediată cinci săptămâni de oştile turceşti, fără a fi cucerită.A fost reşedinţă a Episcopiei romano-catolice de Oradea (1092-1557) şi cetate militară (1557-1857).

Restaurată 1998 - 2002.

Cartierul Szombathely se află la vest de Parcul 1 Decembrie, între str. Independenţei şi str. T. Moşoiu.

Cartierul Péntekhely se află între cetate şi limita vestică a Parcului 1 Decembrie, la nord de pârâul Peţa. În acest cartier medieval au fost descoperite clădiri, aparţinâd perioadei medievale precum şi cimitirul, atestat în timpul lucrărilor de realizare a Bisericii Ortodoxe în anul 1995.

Acest cartier a fost fondat de colonişti latini, pe malul drept al Crişului Repede, între Parcul I. C. Brătianu şi str. Republicii, respectiv str. B. Delavrancea şi Bd. Magheru. A fost descoperit şi cimitirul acestui cartier cu ocazia lucrărilor edilitare din anii 1893,1894, 1913, 1988-1990.

Cartierul se află la est de cetate, între Crişul Repede şi str. Muntele Găina. Pe teritoriul acestui cartier medieval au fost descoperită şi Mănăstirea franciscană ce a funcţionat între sec. XIII-XIV. Cercetările arheologice au fost realizate în anii 1826 şi 1989. Totodată, în anul 2008 a fost descoperite ruinele unei biserici sau mănăstiri medievale gotice,cu planimentrie neelucidată, dar şi morminte medievale şi ruinele unei clădiri.

Cartierul Grădina cerbilor se află la sud de cetatea Oradea.

Cartierul se află la nord-est de Bd. Magheru, sub dealul Ciuperca.

Pe teritoriul oraşului au existat nu mai puţin de nouă biserici parohiale (Sf. Spirit – 1317; Sf. Cruce – 1332; Sf. Martin - 1332; Sf. Iacob – 1332; Sf. Mihai – 1426; „de Bon” – 1332; Toţi Sfinţii – sec. XIII; Sf. Egidiu – 1335; Sf. Petru - 1317) şi şase mănăstiri mendicante: franciscană conventuală Sf. Francisc (1298), franciscană observantă Sf. Spirit (1490), dominicană Toţi Sfinţii (1490), augustiniană Sf. Nicolae (1339), surorilor clarise Sf. Ana (1342) precum şi claustrul beghinelor (1318). În apropierea oraşului medieval au mai funcţionat alte trei mănăstiri, ale căror locaţii au fost înglobate ulterior în intravilan: cea premonstratensă Sf. Ştefan protomartirul, pe Dealul Promontor, între strada Piatra Craiului şi strada Cantonului, cea paulină Sf. Fecioară, de sub Dealul Nadăş, lângă izvorul Csurgo şi cea paulină Sf. Ieronim, de sub Dealul Omlás. Dispunem deasemenea de informaţii privind existenţa a trei spitale: spitalele Sf. Elisabeta (1426) şi Sf. Spirit (1440) respectiv Domus Leprosorum (1340).

Necropolele medievale au fost localizate pe locul fostului ravelin din faţa cetăţii, în zona intersecţiei bulevardului Magheru şi a străzii G. Enescu, dar mai multe morminte au fost semnalate şi la cele două capete ale str. V. Alecsandri. Cele vestice au ieşit la iveală recent, cu ocazia reabilitării Pieţei Unirii.

Cuptoare medievale de ars ceramică cu un bogat inventar au fost recuperate la începutul anilor 1990 lângă biserica Sf. Ladislau, pe o arie cuprinsă între malul Crişului şi biserică.