Castrul se distinge la suprafaţă ca un patrulater conturat de urmele valurilor de pământ. Valul de pământ, cu lăţimea de 11 metri şi înălţimea variabilă, până la 2 metri, cuprindea două rânduri de palisade, fiind dublat la exterior de un şanţ de apărare cu deschidere de 4 metri şi adâncimea de 1 metru.
Au fost identificate două faze de construcţie. Castrul de lemn şi pământ avea un plan dreptunghiular cu dimensiuni necunoscute, cu palisadă, val şi şanţ de apărare. Fortificaţia, construită la începutul secolului al II-lea p. Chr., a fost incendiată.
Castrul de piatră (construit între anii 130 şi 132 de un detaşament al Legiunii XIII Gemina din Apulum) avea o formă aproximativ dreptunghiulară, cu laturile rotunjite şi avea o lungime medie de 220 x 165 m. Incinta a fost construită cu două paramente de piatră care aveau o grosime de 1,15 m la exterior şi 1,05 m grosime la interior. Incinta a fost întărită cu ziduri transversale de aproximativ 0,90 m grosime, dispuşi la o distanţă in jur de 2,80 m. În interior au fost documentate ziduri din clădirea comandamentului (principia) şi probabil din praetorium, în zona unde K. Horedt ar fi identificat o baie.
Din păcate, nu se cunoaşte situaţia precisă în care acest detaşament de legiune a fost trimis la Hoghiz. Cu toate acestea, fiind singura legiune din cele trei provincii dacice, este foarte sigur că au fost trimise detaşamente în Dacia Porolissensis şi Dacia Inferior, pentru a ajuta la construirea castrelor auxiliare de piatră.

Aici au staţionat în garnizoană de-a lungul timpului mai multe trupe: ala Asturum (CIL III 8074, 1b = IDR III 4, 242 - material tegular ştampilat), cohors III Gallorum (IDR III 4, 231 = AE 1944, 42 – datare 177–180; CIL III 955 = CIL III 7721 = IDR III 4, 235) şi numerus Illyricorum (AE 1977, 711 = IDR III 4, 243 – material tegular ştampilat). Incinta fortificaţiei nu a suferit nici o intervenţie modernă, în afară de săpăturile arheologice. Materialul arheologic este bine conservat, după cum indică partea de nord-est a zidului dublu de incintă din piatră, valul de pământ şi băile.

Aşezarea civilă a lăsat urme de jur-împrejurul castrului, fiind o aşezare foarte extinsă, cuprinzând clădiri de mari dimensiuni, aflate într-o stare de conservare foarte bună. Aceste clădiri fost făcute din zidărie solidă şi se găsesc la o adâncime mică.

Aşezarea nu este suprapusă de construcţii moderne, însă a fost parţial afectată de lucrările agricole din zonă. Nu au existat intervenţii moderne în zona de aşezări civile, ci doar sondaje non-invazive.

La aproximativ 120 m Nord-Vest de colţul vestic al fortificaţiei, a fost identificată o clădire rectangulară (50×50 m), care are caracteristicile unor băi (balneum) de tip circular (Ţentea şi Popa 2017, 140, 1.4a).