În această zonă se bănuieşte după anumite indicii că ar fi existat o cetate teutonă care, într-un document ceva mai târziu, este amintită sub denumirea de “castrum Halmagen”. Descoperirile constau într-un turn-clopotniţă şi fragmente ale zidului de incintă.

Bazilică cu trei nave, cu corul flancat de capele. Planificată a avea două turnuri în faţada de vest, acestea nu au fost niciodată terminate. Biserica este constituită dintr-o navă principală, încheiată într-o absidă în cinci laturi şi două nave secundare, cu nişe. În prezent, zona de vest este ocupată de o tribună deschisă către nava principală printr-o arcadă.
Turnul-clopotniţă, mai recent, este separat de biserică şi serveşte drept poartă de intrare în incintă. Mare parte a acesteia este ocupată de cimitirul evanghelic, în care se remarcă mausoleul Fronius (c.1800). În apropierea acestuia se află bustul împărătesei Elisabeth / Erzsébet (1906).
Biserica păstrează într-o formă puţin alterată arhitectura secolului XIII, cu frumoase elemente romanice. Aceasta se încadrează în tipul Bazilical cu trei nave. De asemenea, biserica este lipsită de transept.
În biserică placă votivă de secol XX cu anii renovărilor, ce dă ca perioadă de fundare anii 1160-1190. În realitate stilul arhitectural, gotic cistercian indică ridicarea bisericii către jumătatea secolului XIII, aceasta fiind probabil începută nterior marii invazii tătare (1241-1242) dar finalizază doar spre anul 1260.

Biserica a fost ridicată către jumătatea secolului XIII, în stilul goticului cistercian, probabil fiind începută nterior marii invazii tătare dar finalizază doar spre anul 1260. Este constituită dintr-o navă principală, încheiată într-o absidă în cinci laturi, şi două nave secundare, cu nişe. Iniţial proiectul presupunea ridicarea a două turnuri în capătul de vest al bisericii, dar acestea nu au mai fost construite niciodată. În prezent, zona de vest este ocupată de o tribună deschisă către nava principală printr-o arcadă.
Portalul de vest, cu trei toruri decorate cu vrejuri şi palmete, conectate în arc frânt şi sprijinite pe capitelul continuu al unor colonete angajate, poartă încă amprenta stilului romanic, observabil punctual şi în alte elemente ale ei. Stilul gotic cistercian se reflectă mai ales în planul general al bisericii şi în structura corului, ce constă dintr-o singură travee, flancată de capele boltite semicilindric şi cu o strană în latura sa de sud. Traveea corului este boltită sixpartit, cu ogivele conectate de o cheie de boltă ce înfăţişează un episcop în actul binecuvântării – posibil o reprezentare a Sf. Nicolae. În pofida ansamblului din care face parte, figura este sculptată într-un mod extrem de arhaic, amintind mai degrabă de secolul XII. Cheia de boltă a absidei este decorată cu o imagine cruciformă, braţele constând din flori de crin stilizate iar centrul dintr-un trandafir. În peretele de est se deschide o fereastră circulară. Navele sunt separate prin arcade descărcate prin arcuri frânte neprofilate pe câte patru stâlpi cu secţiune dreptunghiulară. Numai colateralele mai păstrează sistemele de acoperire originale, ce constau din bolţi în cruce.
Stratigrafie: Planimetria acesteia sugerează că actuala clădire este o refacere, obţinută prin adăugirea unei nave la un edificiu cu plan triconc ai cărui trei lobi încă formează structura clădirii în capătul de est fără a mai putea fi făcute cercetări arheologice care să o confirme din cauza subzidirii bisericii, de jur împrejur, în anii 2004-2005. Lucrările nu au avut parte de asistenţă de specialitate iar tot ce s-a mai putut obţine de la martorii oculari este că nu mergeau mult în adâncime şi nu deranjau morminte. Dacă centura de beton împiedică orice investigaţie arheologică a exteriorului, placarea cu gresie a interiorului, în cadrul ultimelor lucrări de restaurare/consolidare, previne şi aici orice cercetare a infrastructurii.
Biserica s-a bucurat de atenţia a numeroşi istorici de artă, ce au găsit analogii pentru portalul de vest la Pécs, Strigoniu şi Alba Iulia, pentru planimetria corului flancat de capele la Prejmer şi Bartolomeu iar pentru bolta sixpartită a lui la Cârţa, dar nu toţi cercetătorii împărtăşesc aceste concluzii.