Fazei I de construcţie a clădirii, lăcaşul de cult musulman construit din cărămidă nearsă, i s-a adăugat absida altarului din caramidă bine arsă. Ferestrele dinspre răsărit au fost astupate şi au fost înlocuite ferestrele înguste suprapuse de pe faţadele nord si sud, cu fereste simple, largi şi rotunjite păstrate şi astăzi. Sub tencuială se păstrează urme ale ferestrelor de sus ale fostei geamii, astupate cu cărămidă. Partea veche a cladirii - fost mesdjid - este sustinuta de pilastri de stejar, plasati în zidurile exterioare si liberi în interior, puternic contravântuiţi.

Cimitir turcesc, situal lângă „mesdjid”, a fost devastat în timpul asediului din 1828.

În 1862, faza II-a de construcţie, biserica a fost mărită cu 8 metri spre vest, ajungând la actuala formă şi dimensiune. Partea adaugată prezintă spre exterior o fereastră similară celor existente şi câte o intrare laterală spre nord şi sud. În interior, această parte este prevăzută cu un etaj pentru a se diferenţia de clădirea veche.

Construită iniţial în 1667, pt cultul musulman, s-a suprapus peste construcţii anterioare.

Minaretul de zid a fost înlocuit cu clopotniţa de lemn în anii 1828-1829, care a ars în 1883, dupa care a fost construita o alta, din lemn, înlocuită la rândul ei, cu aprobarea Ministerului Cultelor, cu actuala clopotniţă de zid în stil românesc (1893).

Morminte ce provin de la o necropolă creştină, ce au fost deranjate în sec. XIX şi în sec. XX când s-au efectuat lucrări la biserica creştină.