Aşezarea preistorică a fost descoperită la începutul celei de-a doua jumătăţi a secolului trecut, prin anii 60 (Berciu et alii 1965, p. 396), primele săpături efectuându-se în anul 1969 (Lazarovici/Lazarovici 2006, p. 94). În anul 1986, au fost cercetate 2 secţiuni cu dimensiunile de 8 x 2 m, la o distanţă de 50 de m între ele. Secţiunea I (zona din vest) a surprins parte din necropola medievală iar, a doua secţiune (II) a fost cercetată în zona centrală a aşezării neolitice (Luca 1995, p. 5). Dacă în S I, nivelurile şi complexele de locuire preistorice au fost deranjate de înhumările medievale, stratigrafia cercetată din S II a surprins două niveluri de locuire cu bordeie şi material arheologic bogat încadrate cronologic în faza a III-a a culturii Starčevo-Criş (5700-5500 cal. BC), reconstituindu-se astfel, un crâmpei din viaţa comunităţilor neolitice din această zonă. Au fost descoperite o serie de piese de plastică antropomorfă, piese de podoabă realizate din scoici, unelte din piatră şlefuită şi cioplită şi un bogat material ceramic dintre care şi fragmente de vase cu pictură roşie dispusă pe o suprafaţă lustruită conferind un aspect monocrom. De asemenea, numeroase forme de vase au avut un repertoriu de decoruri (realizat prin incizii dispuse în diverse motive) şi forme care conform scopului practic destinat au avut diverse dimensiuni. În urma analizelor oaselor descoperite în secţiunea cercetată s-a concluzionat faptul că, vânătoarea şi pescuitul erau practicate de comunităţile preistorice stabilite pe această zonă din apropierea Dunării.

Au fost cercetate, în 1970, 11 morminte orientate est-vest, fără inventar.

Orientarea mormintelor era vest-est, defuncţii întinşi pe spate, având privirea spre răsărit şi braţele duse pe piept sau pe bazin. Alte 9 morminte au fost descoperite în 1970, nici unul dintre ele neavând inventar, fiind încadrate cronologic în secolele XIV-XV, însă înhumările în necropolă ar începe cândva spre sfârşitul secolului XI şi începutul celui următor, conform unui inel lucrat din fir răsucit de argint care din punct de vedere tipologic constituie un reper cronologic pentru începutul evul mediu timpuriu în Clisura Dunării.

Stratul de cultură medieval format din pământ negru cenuşos în care au fost găsite fragmente de ceramică, ţigle şi pietre de construcţie a apărut la adîncimea de 0,20-0,45 m. Ceramica recoltată a fost lucrată dintr-o pastă bună, dură ca amestec, cu ornamente din brîuri crestate. Stratul de cultură pare neîntrerupt şi acoperă gropile mormintelor de aici.