A fost evidenţiată o întinsă aşezare hallstattiană cu val şi şanţ, fiind cercetate mai multe bordeie şi fiind colectat material ceramic reprezentativ, piese mărunte din bronz, doi idoli zoomorfi fragmentari.

Castrul este fortificat cu şanţ şi val cu palisadă, fiind construit probabil în timpul primului război daco-roman, funcţionând doar până la sfârşitul celui de-al doilea război, când a fost construit castrul din avale, din punctul Pusta. Aici a staţionat posibil un detaşament al legiunii IV Flavia Felix.
Castrul, orientat nord-sud, are forma unui dreptunghi alungit cu colţuri rotunjite, măsurând 214 × 132 m (2,8 ha). Fundaţiile clădirilor, precum şi şanţul fortului, au fost toate săpate în roca de bază. Câteva clădiri din lemn construite în mod similar au fost cercetate şi la est de castru, dar nu a fost stabilit dacă aveau o funcţie militară sau civilă.

Aşezarea dacică fortificată, ce ocupa cam o pătrime din suprafaţa platoului, nu a fost sondată decât cu o mică secţiune. Pe lângă materialul specific dacic, constând din câteva vase-borcan, aici au fost descoperite o mare cantitate de bile de praştie, confecţionate din lut, două vîrfuri de suliţă, câteva săgeţi, monede de la Vespasian şi Domiţian, piese de podoabă din bronz, ceramică romană.

În partea sudică a castrului, pe pantele dealului, a fost descoperit întâmplător un sarcofag roman din cărămidă, distrus de descoperitori.

Urme de epoca bronzului au fost cercetate de B. Milleker la începutul secolului XX.

În anul 2002, pe versantul de sud a al dealului Chilii, a fost realizat mecanizat un drum de acces spre platoul dealului unde în colţul de sud-est urma să se construiască o cabană. Săpăturile arheologice de salvare au localizat pe acest versant ce coboară spre albia râului Caraş în terase naturale înguste, o necropolă medievală cu morminte în cistă de secole XVI-XVII.