Cercetările au dus la identificarea unui nivel neolitic aparţinând culturii Zau, faza III-IV data prin fragmente ceramice.

Nivelul roman a fost surprins în colţul nord- vestic al suprafeţei cercetate, fiind identificat colţul unei locuinţe romane cu dimensiuni parţiale: 400 x 280 cm. De formă rectangulară, cercetată parţial, constă dintr-o fundaţie de piatră şi pietriş şi dintr-o groapă rotundă amplasată în interiorul construcţiei. Umplutura locuinţei constă din pamânt negru afânat, puternic pigmentat, conţinând fragmente de piatră şi cărămidă. Materialul arheologic este reprezentat de un fragment de teracotă (genius cuculattus), fragmente de ceramică uzuală şi ceramică ştampilată.

Cea mai mare parte a suprafeţei cercetate este ocupată de sanţul medieval aflat la aproximativ 280 cm de zidul de incintă. Şantul a fost surprins pe o lungime de 4300 cm, având o deschidere de 1989 cm şi o adâncime maximă de 530 cm. Materialul arheologic surprins în şant constă din cateva fragmente de ceramică medievală.

După umplerea şanţului în secolul XVIII, a fost executat un canal de drenare din pietre fasonate pe toată lungimea şanţului (dimensiuni: 200 x 4300 cm), care a fost executat după ocuparea Transilvaniei de către Imperiul Habsburgic (după analogii).

O fântână modernă a fost reperată şi investigată către colţul de sud-est al perimetrului cercetat.

Au fost investigate în 2014 şase morminte în groapă simplă aparţinând necropolei sudice a oraşului roman.