Aşezarea fortificată medievală suprapune, se pare, ruinele unei fortificaţii romane, încă nesesizate arheologic, lucru sugerat de apariţia unor materiale ceramice şi monede specifice. Se crede că cetatea romano-bizantină de la Capul Dealului a fost ridicată pe locul unei mai vechi aşezări getice, de asemenea, întărită, pe un bot de deal care străjuia, la vest Lacul Oltina şi canalul dintre acesta şi Dunăre.
Pentru perioada romană, din zona fortificaţiei de la punctul ”Capul dealului” provin, alături de ceramică, şi o serie de descoperiri monetare întâmplătoare, care aparţin următorilor împăraţi: Anastasius I (4 exemplare), Justinus I (9 exemplare), Justinianus I (13 exemplare), Justinus II (6 exemplare) şi Mauricius-Tiberius cu 1 exemplar. Piesa de la Mauricius Tiberius (594/95) nu face decât să semnaleze dispariţia vieţuirii din zonă la sfârşitul secolului al VI-lea. În acest moment numărul monedelor bizantine din secolul al VI-lea a ajuns la 33 de exemplare. Adăugăm doi follisi de la Theophilus şi alţi doi dela Leon al VI-lea.

Despre aceasta P. Polonic nota că ”Această cetate este după cetăţile de la Hinog (Axiopolis) şi Igliţa (Troesmis) cea mai mare şi frumoasă cetate de pe malul Dunării.” Şanţul de apărare, situat în partea de vest, a fost astupat în treimea lui de sud, pentru a se putea accede în zonă, în vederea introducerii terenului în circuitul agricol.

Nivelurile medieval-timpurii aparţin secolelor IX-XI, prezentând două faze distincte: sub influenţa Ţaratului bulgar (sec. IX-X); respectiv sub administraţia Imperiului bizantin (sfârşitul sec. al X-lea - sec. al XI-lea). Au fost descoperite peste 30 de locuinţe medieval-timpurii, un complex cu instalaţie mecanică de măcinat, un atelier de fierar şi numeroase gropi cu întrebuinţări diverse, respectiv două complexe getice. Aşezarea medievală timpurie a cunoscut o dezvoltare deosebită în primele decenii ale secolului al XI-lea, a fost afectată de invazia pecenegă din anul 1036, dar a continuat până spre sfârşitul veacului.
Analiza sistemului defensiv (val şi şanţ), păstrat pe partea de vest a aşezării, reprezintă o primă cercetare de acest fel la o aşezare medievală timpurie din Dobrogea, care relevă, în acest stadiu, în partea superioară, trăsături similare cu sistemele de protecţie ale unor aşezări din apropierea primei capitale a Ţaratului bulgar, Pliska.
Dintre artefactele arheologice medieval-timpurii descoperite aici amintim: vase ceramice întregi sau fragmentare; obiecte din bronz (cruciuliţe, inele, clopoţel piriform, aplice etc.); obiecte din sticlă (brăţări fragmentare şi mărgele); obiecte din os şi corn (împungătoare, mânere); obiecte din fier (cuţite, seceri, cârlige de pescuit, piroane, vârfuri de săgeţi); monede; gresii pentru ascuţit; cărămizi cu şănţuiri folosite la ascuţit obiecte din os; fusaiole; greutăţi pentru plasa de pescuit; lupe şi fragmente de zgură de fier; material faunistic etc. Acestora li se alătură materialele provenite din descoperiri fortuite, constând în: sigilii; monede; cruciuliţe din bronz, aramă şi plumb. În anii `90 ai secolului trecut a fost descoperit fortuit aici un tezaur monetar bizantin din care au fost recuperate dintr-o colecţie particulară trei piese din argint (miliaresion) emise pentru împăratul Ioan I Tzymiskes.