Fortul roman de la Baraolt este un sit arheologic redescoperit relativ recent, deşi geomorfologia şi descoperirile romane din zonă, încă din secolul al XIX-lea, au indicat existenţa aici a unei fortificaţii. Existenţa sa a fost mai bine determinată de cercetările non-invazive efectuate în ultimii ani, dezvăluind în special părţi ale incintei şi un şanţ adiacent.
Planul fortificaţiei romane de la Baraolt este tipic unui fort militar roman auxiliar. Poziţia sa strategică, în apropierea unui pas important din Munţii Perşani şi foarte aproape de locul unde râul Olt îşi schimbă cursul, legăturile sale cu alte situri similare de-a lungul graniţei romane şi modul în care completează linia imaginară a graniţei sunt atribute la fel de importante, în acest context. Aceste elemente îi conferă castrului o importanţă deosebită în cadrul graniţei romane din Dacia, ajutând la justificarea şi explicarea modului în care a fost construită şi folosită graniţa în această zonă geografică, caracterizată prin numeroase pasaje şi trecători montane, căi de comunicaţii terestre şi pe apă, care au necesitat o atenţie deosebită din partea locuitorilor Imperiului în relaţia cu populaţiile din Barbaricum.
La sud-est de platoul castrului s-au descoperit rămăşiţele unui drum roman, datând din secolele al II-lea - al III-lea p.Chr.

S-au descoperit urme de ziduri de piatră şi cărămidă, cărămizi rotunde de pavaj, pietre cioplite, vase romane, fragmente de amforă şi „terra sigillata”, precum şi monede. În zonă s-au mai descoperit obiecte mărunte de bronz (inel, o gură de vas cu mâner). Anomalia din fig. 3. F poate reprezenta urmele şanţului de nord al fortificaţiei. Mult mai puţin vizibile sunt urmele acestei structuri pe restul laturilor presupusului castru roman de la Baraolt. Prin fig. 3.G s-a identificat o asociere de anomalii grupate în formă rectangulară formate din două pătrate cu laturile de circa 50 m şi un interval de circa 7-8 m între ele. Aceasta grupare de anomalii este asociată cu zonele construite cu barăci (fie retentura, fie praetentura) ale unui castru roman. Origine arheologică pare să fi avut şi anomalia din fig. 3.I. Aceasta are formă dreptunghiulară cu laturile de circa şi o presupusă intrare pe latura fortificaţiei. Urmează ca săpăturile arheologice să confirme sau să infirme această ipoteză.

Structurile aşezării civile sunt relativ neclare, fiind acoperite de pământul destinat culturilor agricole de mică adâncime ale localnicilor.

Se remarcă o anomalie de formă alungită, interpolată la dimensiunile de circa 12x5 m (fig. 3. J). În baza analogiilor cunoscute, putem presupune prezenţa acolo a urmelor unui cuptor (probabil pentru coacerea de pâine), instalaţii care erau construite de regulă în afara incintei castrelor romane, în acest caz aflându-se la est de zidurile castrului.

La circa 21 m spre nord de şanţul de apărare a fost identificată o structură rectangulară reprezentată în Fig. 3.H. Este vorba de o anomalie paleo-magnetică, interpolată la dimensiuni de circa 14 x 21 m şi alcătuită din anomalii mai mici dispuse pe un perimetru patrulater. Probabil că este vorba de o clădire rectangulară din cadrul aşezării civile din preajma castrului roman. Fiind vorba de o construcţie amenajată aproape de sursa de apă, suntem tentaţi să interpretăm acest complex drept urmă a băilor soldăţeşti.