Castrul este amplasat la nord de sat, pe malul drept al Oltului, în grădina Castelului Mikó. Zidurile din jurul castelului par să fi fost construite direct deasupra zidurilor fortului roman, parţial pe laturile de nord şi de est şi deasupra unor clădiri interioare romane. Faptul că domeniul Castelului Mikó a fost construit deasupra forului a făcut posibilă prezervarea stratului de cultură de perioadă romană. Până acum, două dintre porţile fortificaţiei au fost cercetate arheologic, a căror înregistrare confirmă şi autenticitatea sitului. El se află la graniţa dintre Dacia Inferioară şi Dacia Superioară, făcând, cel mai probabil, parte din cea dintâi.
Castrul, cu zidul de piatră (142 x 92,5 m) este orientat cu latura scurtă spre Olt şi are formă trapezoidală. Zidul de incintă se sprijină pe un val de pământ. Se presupune că la colţurile rotunjite ale castrului nu existau turnuri. În anii 1987-1988 săpăturile au scos la iveală pe latura estică un turn dreptunghiular iar pe partea vestică a fost dezvelită o poartă cu două turnuri dreptunghiulare. S-a cercetat poarta de pe latura sudică, flancată de două bastioane rectangulare. Au fost găsite două monede de bronz ale împăratului Traian, dintre care una nu a avut luciul tiparului şi se pare ca nu a fost în circulaţie.
În castru s-au descoperit fragmente de cărămizi (inclusiv tegulae mammatae), tigle, ceramică dacică (oale-borcane şi ceşti) lucrată cu mâna, ceramică romană (de uz comun, ceramică decorată prin ştampilare şi un fragment de terra sigillata), două opaiţe, un fragment de râşniţă, cuie şi piroane, inele de fier de la canaturile porţii, un vârf de lance, o fibulă de bronz şi un disc de bronz cu o inscripţie incizată (T MAXIM CANDIDVS), precum şi patru monede de la Domitian, Traian, Elagabal şi Severus Alexander. Unitatea care a staţionat aici a fost probabil IIII BE (Cohors IIII Brittonum equitata, IIII Bessorum, IIII Betavorum sau chiar II Bsorum).
Planul fortificaţiei romane de la Olteni pare să reflecte tipologia tradiţională a arhitecturii militare romane, ca formă, dimensiune şi aşezare. Situat pe malul abrupt al râului Olt, o cale probabilă de comunicaţie şi transport în perioada romană, (controlând trecerea Munţilor Carpaţi prin Pasul Tuşnad, atât pe uscat cât şi pe cale navigabilă), castrul de la Olteni a reprezentat o parte importantă în întregul sistem defensiv roman de pe această frontieră.

O parte din materialele descoperite sunt consemnate ca provenind din locuiţe dacice, având forme şi caracteristici specifice secolelor I a. Chr. - I p. Chr. Există şi un „strat de jos” în care „materialul ceramic descoperit prezintă o ardere secundară şi este făcută din pastă grosolană.” Ceramica dacică este numeroasă, problema care se pune este dacă dacii au locuit în acest loc sau în apropriere în perioada anterioară locuirii romane.

S-a descoperit un mormânt de incineraţie, descoperit lângă zid (în interiorul castrului), datat în epoca ce a urmat după părăsirea castrului.

Pe latura sudică a turnului s-a construit în epoca medievală un alt turn.

Castelul actual constă din două clădiri adosate, numite convenţional vila 1 şi vila 2. Vila 1 a fost construită în a doua a jumătate a secolului al XVII-lea şi constă din pivniţe pe două nivele şi un parter înalt. Sondajele exterioare au putut stabili următoarele: a) vila 1 şi vila 2 nu au fost construite în aceeaşi etapă; b) fundaţia vilei 2 a fost construită în două etape, prima etapă fiind anterioară vilei 1, în timp ce a doua etapă a fost ridicată după construirea vilei 1; c) la circa 40 cm de la fundaţie a fost practicată o groapă rectangulară umplută apoi cu pământ amestecat. Fundaţia vilei 1 este clădită cu mult mortar din pietre de dimensiuni variate potrivite între ele. La bază zidul este mai lat, iar spre nivelul de călcare se îngustează treptat. Talpa fundaţiei se află la –2,02 m. Nivelul actual de călcare corespunde cu limita unei tencuieli recente, care s-a realizat peste o tencuială mai veche, cu bucăţi de ţiglă; limita celei din urmă se află cu 18 cm mai jos. Fundaţia vilei 2 - partea de jos are talpa fundaţiei la –2,10 m, este construită înecată în şanţ cu foarte mult mortar, ceea ce dă un aspect compact. Mortarul este de bună calitate cu mult var. Distanţa faţă de fundaţia vilei 1 variază între 0,06 şi 0,16 m. Partea de sus a fundaţiei a fost spartă (o spărtură umplută cu pământ înaltă de 40 cm) pentru introducerea unei canalizări pentru apă. În momentul construirii clădirii actuale a avut loc demontarea structurilor romane, făcută într-un şanţ larg, cu margini oblice, care a rămas foarte probabil deschis pe durata construirii fundaţiei pivniţei, fiind apoi umplut cu pământ amestecat cu moloz. Peste această umplutură masivă se distinge un nivel de construcţie a clădirii actuale, a cărui compoziţie e dominată de sfărâmături de cărămidă; partea superioară a acestui strat se află la – 1,90 m.

În luna aprilie a anului 2002 au fost efectuate sondaje arheologice la castelul Mikó din Olteni, jud. Covasna, cercetarea fiind parte a programului de reabilitare a monumentului.

Cunoştinţele noastre privind situaţia din afara fortificaţiei se bazează pe cercetări magnetometrice ale zonei adiacente, precum şi pe informaţii despre descoperiri întâmplătoare, raportate de-a lungul timpului. Drept urmare, s-a putut constata prezenţa în Olteni a unei aşezări civile care ocupa o mare parte din valea râului Olt, o parte din aşezarea civilă fiind suprapusă de aşezarea modernă. Astfel, integritatea aşezării romane a fost afectată parţial de construcţia aşezării moderne, a infrastructurii aferente acesteia şi inclusiv a unui drum naţional care traversează aşezarea.

S-a identificat şi un posibil drum străvechi, care traversa această zonă.

În apropierea castrului s-au descoperit: un sarcofag din cărămizi, două inele de argint (unul cu gemă) şi o monedă din timpul împărătesei romane Faustina I.