Cetatea Almás este o fortificaţie constând dintr-un zid de piatră cu grosimea de cca. 2 m, de formă ovală-asimetrică, cu mărimea de cca. 60 X 30 m şi un turn de cca. 7 X 7 m, cu planul pătrat. Fortificaţia a fost întărită cu două şanţuri de apărare, cel exterior cu lăţimea de cca. 5 m şi adâncimea de cca. 2 m şi cel interior cu lăţimea de cca. 8 m şi adâncimea de cca. 3 m, care au separat zona fortificaţiei de restul promontoriului, în parta sa nordică. Intrarea în cetate se găsea pe latura sud-vestică, această porţiune a zidului fiind distrusă în secolul XX. Cunoscută în literatura geografico-istorică încă din secolul al XIX-lea, cetatea a constituit subiectul unor cercetări arheologice sistematice doar în a doua jumătate a secolului trecut. Cu ocazia săpăturilor din 1977, Zoltan Székely a secţionat şanţurile de apărare, zona sudică a cetăţii şi a cercetat şi interiorul turnului. Nu s-au descoperit obiecte cu caracter arheologic. Potrivit formei, poziţiei şi structurii sale cetatea a fost datată, în linii mari, în secolele XIII-XIV.

În zona cetăţii s-au găsit vase aparţinând culturii dacice.