Fortificaţia în lungime de 5,2 km prevăzută cu 11 bastioane pentru amplasarea artileriei (din care azi se mai disting doar 7, cu distanţă medie între ele de 500-600 m) prezenta un şanţ de apărare spre exterior lat de 6 m şi adânc de cca. 3 m şi un val cu o înălţime păstrată până la 2 m. Probabil şi o palisadă din buşteni groşi, identificaţi în zona de nord a fortificaţiei. Porţile, patru, cinci sau chiar şase la număr dacă punem la socoteală şi presupusa existentă celei numite “poarta Susenilor” dinspre nord, dintre care porţile Brăilei şi Dealu, cercetate în 1988 şi respectiv în 2000, erau construite din cărămidă pe fundaţii din piatră cu câte o cameră capcană la subsol, spre exterior, accesul practicându-se peste un pod mobil.