Necropola a fost cercetată în 1943 şi a fost publicată abia în 1968 de către Vladimir Dumitrescu. Este formată din 8 tumuli din prima epocă a fierului (tumulii 2-7, 9-10). Restul movilelor aparţin altor epoci sau doar formaţiuni naturale. Tumulii au diametre cuprinse între 9 m şi 12 m şi înălţimi între 0,90 m şi 1,10 m; au fost identificate în total 25 de morminte de înhumaţie, individuale, cu defuncţi depuşi direct pe sol sau în gropi umplute cu pământ şi acoperite cu pietre (practică des întâlnită în necropolele Basarabi). Morminte sunt: cu arme; cu piese de podoabă şi accesorii vestimentare; cu vase ceramice şi fără inventar; au orientări SE-NV, SSV/SV-NE, V/NV-E/SE. Inventarul funerar cuprinde vase ceramice (vase cu picior, străchini evazate, străchini invazate, ceşti cu toarta supraînălţată), arme (săbii cu mâner în formă de „T” şi cu mâner plat sau rotund şi vârfuri de lance), piese de podoabă şi accesorii vestimentare (fibule, brăţări, butoni în formă de calotă semisferică cu urechiuşă de prindere, verigi de picior, saltaleoni, ele fiind confecţionate atât din fier, cât şi din bronz). Se pare că necropola ar fi avut două faze evolutive diferenţiate în funcţie de tipurile de fibule şi prezenţa sau absenţa decorului tipic Basarabi pe vasele ceramice.

În punctul Hunia Catârului a fost identificată o cantitate foarte mare de material ceramic roman precum şi un brăzdar de plug.

În punctul Hunia Catârului a fost identificată o aşezare medievală, localizată la cca 250-300 de metri vest de fosta fermă piscicolă, într-o râpă, pe marginea primei terase a Dunării. În anul 2001 a fost identificat şi cercetat un cuptor medieval în perfectă stare de conservare, cu numeroase fragmente ceramice. Aşezarea datează din secolul al XIV-lea, fiind asociată Cetăţuii situate în imediata vecinătate spre vest.

În mormântul nr. 3 din tumulul nr. I a fost descoperit un fragment ceramic aparţinând culturii Coţofeni. În mormântul 1 şi 2 din tumulul nr VIII au fost de asemenea descoperite două morminte aparţinând culturii Coţofeni.