Aşezarea neolitică se afla pe un grind, astăzi acoperit de un strat aluvionar în grosime de 2 m şi inundat mai tot timpul anului de apele Dunării. Grindul, cu diametrul de aproximativ 100 de metri şi înălţimea de 1,5 m, format dintr-un mâl de culoare neagră-vineţie, puternic cimentat de un pietriş mărunt, s-a acoperit după părăsirea de către oameni cu un strat de loess nisipos, remaiat, în grosime de 2 m. În partea cea mai înaltă a grindului, stratul neolitic atinge grosimea de 0,60 m, iar la peri ferie 0, 25 m. Grindul a fost locuit mai intens în zona centrală, pe o rază de 50 de metri, unde grosimea stratului neolitic variază între 0,4 m şi 0,6 m.
Cercetările preventive din anul 1968 determinate de săpături în vedera exploatării pietrişului au dus la cercetarea mai multor bordeie („gropi de locuit”), de formă aproape ovală (2x 1,5 m) şi o adâncime destul de mică (0,6 m). Gropile de bordeie cercetate prin săpături de salvare, erau pline cu materiale arheologice, mai ales ceramică, nelipsind oasele de animale, scoicile şi pietrele de râu. În vecinătatea lor se găseau alte gropi mai mici, pline cu cenuşă şi resturi osuare animale. Din inventarul arheologic prelevat se disting în mod net, uneltele de silex, os şi piatră. Sunt de menţionat aici, topoare, străpungătoare, dăltiţe, lame de silex şi percutoare de formă rotundă.

Au fost descoperite fragmente ceramice specifice culturii Cernavodă III.

A fost cercetat un bordei medieval datat între secolele XV-XVI.