Nivelul arheologic atribuit culturii Verbicioara de la „Scutarul Mic”, Pârâu Boia, apare în ambele secţiuni ca un strat compact de culoare cenuşie, bine delimitat între depunerile galbene superioare şi stratul galben steril de la bază. El este surprins la adâncimi relativ constante: în S1 începe în jur de −0,90/0,96 m şi coboară până la −1,23/1,32 m, iar în S2 apare de la −0,95/1,02 m şi se menţine până la −1,25/1,36 m. Grosimea stratului de cultură este de aproximativ 0,30–0,45 m, ceea ce indică o locuire intensă, dar nu foarte îndelungată. Stratul cenuşiu este uşor de recunoscut prin textura sa mai afânată şi prin concentraţia mare de materiale arheologice, în timp ce deasupra lui se află un strat galben deschis şi apoi unul galben închis, depuneri naturale fără densitate culturală, iar dedesubt se găseşte stratul galben compact, steril arheologic, care marchează limita locuirii.
Caracteristicile nivelului Verbicioara sunt date în primul rând de ceramica bogată, variată ca pastă şi decor, şi de prezenţa unor resturi constructive care indică existenţa unei locuinţe de suprafaţă. În S2, între −1,02 şi −1,36 m, a fost surprinsă parţial o astfel de locuinţă, construită din împletitură de nuiele acoperită cu lut, fapt dovedit de numeroasele fragmente de lipitură arsă. În interiorul acesteia au fost identificate o râşniţă fragmentară, bolovani de râu grupaţi şi urme de vatră, ceea ce sugerează un spaţiu domestic bine organizat. Locuinţa pare să fi fost afectată de incendiu sau de o ardere accidentală, deoarece lipitura prezintă zone intens arse, iar unele fragmente ceramice au urme de arsură secundară.
Pe lângă locuinţă, în stratul Verbicioara au fost surprinse şi alte complexe arheologice minore, precum concentraţii de ceramică, zone cu toarte, capace şi fragmente de vase de provizii, precum şi mici aglomerări de pietre şi cenuşă. Acestea pot reprezenta resturi de activităţi gospodăreşti, zone de depozitare sau spaţii de lucru din interiorul sau din imediata apropiere a locuinţei. Deşi nu au fost identificate gropi sau structuri adâncite, distribuţia materialelor sugerează o organizare internă a aşezării, specifică comunităţilor din bronzul târziu.
Materialele arheologice sunt extrem de variate şi reflectă repertoriul ceramic al fazei IV Verbicioara. Apar vase tronconice, bitronconice, borcane, capace cu orificiu, vase miniaturale şi fragmente de provizii, realizate din pastă fină, semifină sau grosieră. Decorul este bogat şi divers: spirale, meandre, romburi, triunghiuri haşurate, brâuri alveolate, şnururi, linii paralele. Toartele sunt numeroase, unele simple, altele decorate, iar bazele vaselor pot fi plate sau inelare. Prezenţa vaselor miniaturale şi a capacelor indică activităţi domestice complexe, iar râşniţa şi vatra confirmă funcţionarea locuinţei ca spaţiu de preparare a hranei.