S-a colectat fragmentele ceramice specifice (datându-le între sec. XV-XIX), respectiv, câteva fragmente (sec. XV-XVI) cu motive necunoscute până atunci. Attila Székely a deschis secţiunile mici arhelologice în zona nesăpată, de sub terasă, dar, din păcate, în jurnalul lui arheologic a supravieţuit doar o singură schiţă despre o casetă deschisă.
Din caseta deschisă a fost adus la suprafaţă un material arheologic relativ redus, însă la o ad. de 1,10 m, s-a descoperit podeaua lutuită de 0,10-0,15 m grosime a unei locuinţe. În podeaua lutuită s-a săpat o groapă pentru stâlp de 0,08 m adâncime şi cu 0,20 m diametru, iar în umplutura sa s-au păstrat nişte fragmente de lemn carbonizat.
În aripa nordică, la o adâncime de 0,30-0,35 m faţă de nivelul trotuarului, am ajuns la nivelul de călcare de aceeaşi vârstă cu terasa cu timpanon din sec. XIX. La acest nivel s-au găsit pietre plate de diferite mărimi, aşternute în sol nisipos, amestecate cu pământul de culoare neagră, conţinând pe-alocuri pete de cărbune. La o ad. de 0,09 m faţă de fundamentul pilonului nordic au ieşit la iveală urmele unei grinzi carbonizate, în jurul căreia s-au găsit fragmente de ceramică din sec. XV.