Castrul a avut două etape majore de evoluţie, prima fiind castrul de pământ şi lemn măsurând 140 × 142 m, conform cercetărilor anterioare, care a fost folosit probabil până la domnia lui Antoninus Pius, iar aici staţiona cohors VIII Raetorum. Etapa a doua este a castrului de piatră care a fost construit în anul 149 d.Hr. de către cohors VIII Raetorum, unitate înlocuită mai târziu în a doua jumătate a secolului al II-lea de cohors IIII Hispanorum. Castrul de piatră vaea dimensiunile de 142×146 m, cu patru porţi legate prin drumuri interioare la intersecţia cărora a fost excavată principia. La sud de principia au fost identificate şi alte două clădiri.

La 1858, când castrul a fost identificat prima dată, valul, zidul de incintă şi locul porţilor se vedeau destul de bine. Între timp terenul a fost nivelat prin arătură. Cunoaşterea structurii castrului a fost îmbunătăţită considerabil printr-o serie de sondaje geomagnetice în 2008 şi 2016. Săpăturile arheologice din 2016 au fost menite să investigheze principia, iar cele începând din 2019 s-au concentrat pe porţile castrului.

Aşezarea civilă (vicus), era situată în jurul castrului, în special pe latura de vest. Aici a fost construită baia (terme), care datorită zidurilor ei masive a fost numită de localnici „Palatul”. Având
dimensiunile de 15,20 x 21,75 m, termele se compun din patru încăperi (din care două
încălzite cu hipocaust) şi o absidă. Au fost construite, probabil, odată cu castrul de piatră.

Cărămizile ştampilate care poartă numele cohors I Alpinorum descoperite în zona băii au fost probabil trimise de la castrul din Sărăţeni.

Vicusul militar este situat pe toate laturile fortului, întinzându-se mai mult spre vest.