Au fost identificate două faze ale castrului, o fază de pământ urmată de construirea unui castru dreptunghiular de piatră cu colţuri rotunjite (133 x 150 m). Unitatea staţionată în castru era n(umerus) M(aurorum) S(---).

Pe toate părţile castrului au fost identificate urme de vicus prin periegheze, sondaje geofizice şi săpături de salvare. O concentrare de structuri poate fi observată la nord şi la est de castru spre valea pârâului Varţa.

În 1957 la nord de curtea bisericii au fost cercetate zece schelete înmormântate în sicrie de lemn relativ bine păstrate, după ce în anul precedent fuseseră descopoerite în timpul lucrărilor de construcţii cinci-şase morminte aşezate în lung unul după altul, orientate în mare, Ν—S (privind spre sud). Mormintele cercetate în 1957 erau orientate NV—SE, fără inventar, culcate pe spate, cu membrele în general întinse. În mormântul nr. 4 s-a găsit un bronz mare al lui Marc Aureliu foarte bine păstrat. Pe baza lipsei totale de inventar, şi, judecând şi în funcţie de starea de conservare a materialului osteologic au fost atribuite epocii medievale.