Pentru o mai bună înţelegere a tehnicii sale de construcţie, bariera poate fi împărţită în 5 segmente şi 4 reduţe. Primul segment, de la vest la est, începe de la poalele Dealului Mesteacănului, măsurând 255 m, şi are o reduta alăturată. Următorul segment a măsurat 570 m, fiind cel mai lung, cu două redute. Al treilea segment măsoară 306 m, al patrulea 310 m, şi are două reduţe şi un turn adiacent, menit să supravegheze versanţii şi râpele din jur. Ultimul segment nu mai urmează direcţia generală sud-est, ci mai degrabă merge spre nord, urmând panta; acesta nu era prevăzut cu redute. Segmentele 6 şi 7 urmează versantul nordic, lăsând o linie nefortificată spre est, unde râpa oferă protecţie naturală. Urmărind curbele de nivel, de la nord la sud, aproximativ 30 de linii de piatră separatoare sunt clar vizibile pe imaginile LiDAR, ceea ce a însemnat, cel mai probabil, destrămarea trupelor romane care avansa în grupuri mai mici şi obligarea acestora să lupte separat. Datorită tehnicii lor de construcţie, s-a ajuns la concluzia că segmentele 1-5 şi 6-7 nu au fost construite în acelaşi timp, ci mai degrabă ultimele două au fost adăugate ulterior, probabil în timpul celui de-al doilea război dacic, ca protecţie suplimentară împotriva unui atac. Inchisa in coltul format din segmentele 6 si 7 ale barierei liniare se afla o mica constructie dreptunghiulara, situata pe varful Poienii. Două dintre laturile sale, nord-vest şi nord-est, sunt prelungiri ale şanţurilor meterezei, dovedind că acestea au fost destinate să lucreze în ansamblu cu bariera. Această fortificaţiei liniară, din pământ şi piatră, se păstrează pe o lăţime de 10 m şi cca. 1,5 m inaltime.