Castrul a avut două faze de construcţie care s-au suprapus aproape perfect. Prima dintre ele, din lemn şi chirpici, datează de la începutul secolului al doilea p. Chr., iar cea de-a doua, din piatră, a fost ridicată la mijlocul aceluiaşi secol. Mai multe edificii au putut fi identificate prin săpături arheologice, însă singura structură săpată integral este un depozit de grâne.

Castrului îi sunt asociate şi câteva descoperiri identificate spre nord, pe malul Mureşului: structuri asociate unui mic port şi unui punct vamal (statio). Spre nord-est au fost cercetate trei băi, o structură similară fiind interpretată ca îndeplinind rolul de terme civile. Aşezarea avea, de asemenea, un amfiteatru.

La Micia s-a dezvoltat cea mai mare aşezare civilă fără statut urban (pagus) de pe lângă un castru roman din Dacia. În prezent, s-au păstrat urmele de locuire din zona vestică şi parţial din cea de nord-est. Cercetările arheologice invazive şi non-invazive au relevat principalele trame stradale, centrele de producţie ceramică şi metalurgică, ateliere şi locuinţe, sugerând un anumit grad de planificare urbană. Populaţia acestei aşezări era foarte eterogenă, după cum indică numeroasele inscripţii descoperite care fac referire la numeroase personaje şi divinităţi, inclusiv zei orientali şi mauretani.

Aşezarea a suferit mai multe distrugeri provocate de calea ferată şi de şoseaua naţională Arad-Deva, de termocentrala Mintia şi de arăturile anuale.

Amfiteatrul militar este un edificiu de mari dimensiuni, construit din piatră cu tribune din lemn, care putea primit până la 1000 de spectatori.

Templul a fost descoperit şi cercetat arheologic de către Octavian Floca în 1947, la 400 m sud-est de castru, în punctul denumit „La Hotar”. Altarul votiv descoperit atestă o dedicaţie a cohors II Flavia Commagenorum, formată din soldaţi recrutaţi în Siria, care sugerează existenţa unui singur templu pentru venerarea lui Iupiter în trei ipostaze ale sale: Hieropolitanus, Turmasagades şi Dolichenus.

Al doilea templu identificat la Micia pe baza unui document epigrafic se află la cca 1 km sud-vest de castru, în punctul „Comoara”. Edificiul avea trei cellae, cu ziduri ridicate în tehnica opus incertum. Pe baza inscripţiilor, s-a putut stabili că templul era dedicat către Dii Mauri, identificaţi de către Sorin Nemeti ca Mercurius Silvanus, Pluton Frugifer and Liber Pater – Shadrapa.

În campania din 2014 în sectorul NE Amfiteatru s-au descoperit 34 de complexe arheologice datate în perioada post romană, epoca romană şi preistorie. Materialul arheologic constă, în special, din fragmente ceramice comune şi de lux, obiecte de port şi podoabă, echipament militar dar şi armament fragmentar.