Primele cercetări arheologice la tumul au fost realizate în 1895-1896, sub coordonarea lui Grigore Tocilescu. După moartea lui Gr. Tocilescu în 1909, nu s-au mai făcut cercetări la turnului de lângă monumentul triumfal până în anul 1971, când săpăturile au fost reluate. De-a lungul timpului, relieful movilei a fost mult modificat de săpăturile precedente. În centrul movilei şi în părţi, cu excepţia celei de est, s-au constatat în 1895 gropi făcute de căutători de comori sau de piatră, realizate cu mulţi ani înainte de cercetarea întreprinsă de Gr. Tocilescu.
La nord-est, vest şi sud-vest sunt trei gropi adânci, urme ale secţiunilor largi practicate la sfârşitul veacului trecut, sub conducerea lui Gr. Tocilescu. O săpătură adâncă, în formă de pâlnie, făcută în mijlocul movilei, pe urma căutătorilor de comori, a contribuit, de asemenea, la modificarea conicităţii. Săpăturile ulterioare i-au modificat şi mai mult forma (informaţii extinse despre săpături şi stratigrafie pot fi consultate în volumul Tropaeum Traiani II. Monumentele Romane, de Mihail Sâmpetru).
Tumulul a fost construit din piatră, lemn şi pământ fiind compus din patru ziduri concentrice inelare de piatră, o construcţie de sprijin din lemn, lângă zidul nr. 2 , şi o întocmire rezemătoare din bolovani de calcar pentru zidul numărul trei.
Zidul inelar nr. 1 a fost realizat din blocuri de calcar cu mortar alb (opus quadratum), cu bucăţi de cărămidă mari şi rare în compoziţie, cu rosturi groase de cea 10 cm, de la înălţimea de 2 m până sus la 3,50 m înălţime. Partea de jos de la talpă până la 2 m înălţime a zidului a fost construită, cu emplecton din bolovani de carieră cu mortar (opera caementicia) .Diametrul exterior al zidului nr . 1 , cu conturul unui cerc perfect este de 10,40 înălţimea lui fiind de 3,50 m. Diametrul interior a fost înregistrat cu aproximaţie, deoarece de sus aproape până la bază faţa zidului nu se mai păstrează, cu excepţia asizei de jos la nivelul căreia spaţiul circular interior are un diametru de 3,60 m.
Zidul inelar nr. 2 se află la 5,25 m distanţă de zidul circular central. Grosimea lui este de 0,90 m la est şi respectiv 1,05 m la vest. Spre deosebire de zidul nr. 1 este clădit în întregime din bolovani de calcar de carieră, pe alocuri incluzând şi blochete de piatră de talie şi este legat tot cu mortar.
Zidul inelar nr. 3 se află doar la 1 m de zidul nr. 2 la est, iar la vest la cea 0,80 m. Este construit tot din bolovani de calcar de carieră cu legătură de mortar şi are grosimea de 1 m (la est), iar la vest doar ele 0,60 m sus .
Zidul inelar nr. 4, cel mai scund, se află la 3,20 m distanţă de zidul nr. 3, la est, iar la vest la 5 m depărtare şi are 0,90 m grosime. La est se termină în trepte. Ca şi precedentul este alcătuit din bolovani de carieră cu legătură de mortar alb. În secţiunea sud nu a fost găsit în săpături.
Pe parcursul cercetărilor s-a constatat existenţa a două structuri de sprijin: 1. Construcţia de sprijin din lemn de stejar şi 2. un zid de sprijin (o zidărie din bolovani de calcar ce umplea, descrescând, spaţiul dintre zidurile nr. 3 şi 4. La est a fost construită cu mortar, în vremea ce la vest este realizată cu legătură de pământ).