Prima fază este reprezentată de un castru de lemn şi pământ, cu plan dreptunghiular, având dimensiunile de 105×123 m. Valul de pământ are 10 m lăţime şi 1,20 m înălţime, fiind prezent şi un şanţ de apărare pe toate laturile.
Ce-a de-a doua fază este cea a castrului cu zid de cărămidă. Acesta are un plan dreptunghiular cu colţurile rotunjite, având dimensiunile de 105×123 m, păstrând aceeaşi orientare ca fortificaţia precedentă. Zidul are o grosime de aproximativ 1,50-1,60 m.
Şanţurile defensive ale fazei de lemn sunt refolosite. Porţile au o lăţime de 3,50 m pe laturile de nord şi de est. Turnurile porţilor sunt dreptunghiulare, uşor proiectate spre exterior (5,50 x 5,50/4,70 x 5,50 m). Turnurile de colţ sunt trapezoidale. Clădirea sediului (principia) a fost parţial neacoperită, având dimensiunile 29,80 x 31,50 m. În latus dextrum (partea dreaptă) a fost identificată o clădire care ar putea fi pretorio. S-a emis ipoteza că această fortificaţie ar putea data din vremea lui Hadrian (I. Bogdan Cătăniciu, N. Gudea).

Majoritatea descoperirilor monetare sunt din secolul al III-lea d.Hr., de la Ela-gabalus (218-222 d.Hr.) la Filip Arabul (244-249 d.Hr.). În castru a fost găsită moneda de tip PMS COL VIM. A fost descoperită o singură monedă de la Traian (98-117 d.Hr.). Pe via sagularis (drum periferic), a fost descoperită o fibulă, databilă în al treilea sfert al secolului al III-lea d.Hr.

Castellumul realizat din lemn şi lut are foema dreptunghiulară, având dimensiunile de 85x112 m.
Pe latura de nord avea un şanţ de apărare de 30 m lăţime şi 2 m adâncime. Pe latura de vest şanţul avea o deschidere de 25 m şi o adâncime de 1,20 m. Se presupunea că există două faze, ambele distruse de incendiu. Cel mai probabil, acesta din urmă poate fi plasat la începutul secolului al III-lea e.n., după domnia lui Elagabal (218-222 e.n.).

Aşezarea s-a dezvoltat în jurul celor două fortificaţii romane. La nord de castru au fost identificate, prin sondaj sistematic, urme de locuire care aparţine cu siguranţă acestei garnizoane, fiind şi calea de ieşire spre nord, de-a lungul frontierei. În lunca, aflată la 25 m mai jos, se află un alt grup de locuire, şi foarte probabil drumul traversează aici râul Cotmeana.