Valul poate se păstrează pe o lungime de circa 3,5 km, capătul său sudic este poziţionat la nord de Vale Giorcului, iar capătul nordic pe drumul 65B. În teren este vizibil pe sectorul cuprins între valea Giorcului şi valea râului Dâmbovinc. În acest sector a fost identificat şi un turn (cod RAN 13944.04). Înălimea maximă a valului, în punctele unde s-a păstrat mai bine nu depăşeşte 0,50 -0,70 m, fiind puternic afectat de lucrările agricole (aplatizat). În lăţime valul are 15,50 m – 30 m. În arătură, mai ales spre capătul de sud al valului se disting mici fragmente de lut ars.
În anul 1900, Pamfil Polonic descrie astfel traseul valului: Cercetând după „Troian”, locuitorul Burcea ni l-a arătat şi l-am găsit dincolo de pârâul Giorcului, la 1 km, la răsărit de Albota, prin Braduri. La B sunt urme de aşezări preistorice, valul are la C un profil frumos şi arată bombat, de 40 paşi lat (circa 30 m – n.n.) şi înalt de 1 m. La D este tăiat de drumul care duce la Pârvu Roşu, se scoboară apoi pe un rivan spre pădure (sud de Geamăna Mare) unde se recunoaşte foarte bine şi este de 1 m înalt, dar în mai multe locuri întretăiate prin drumuri care duceau la Geamăna Mare – trece pe la capătul de apus al satului Geamăna Mare, traversează peste poieni şi se suie apoi pe deal, trece prin casa lui Gh. Gălbeoru, ia direcţia 25o spre nord-est, iese pe izlazul Piteştilor. Dintre punctele indicate de Pamfil Polonic, punctul D poate fi identificat cu drumul de câmp care se bifrucă din DN65 spre localitate Bradu, din zona staţiunii de cercetări agricole Albota. Astăzi, traseu de la nord de DN65B (drumul spre Geamăna), nu este vizibil nici pe imaginile sateliatare.

Între km 5+950 – 6+140, valul este suprapus de traseul drumului expres, sector în care s-au făcut investigaţii magnetometrice şi cercetări arheologice preventive. În cercetarea arheologică s-a constatat că starea de conservare a valului era foarte precară, înălţimea maximă păstrată fiind de maximum 0,70 m.