Brăţara din bronz descoperită prin intermediul detecţiei de metale prezintă o canelură pe interior, atipică tipologiilor cunoscute, motiv pentru care nu poate fi atribuită cu exactitate unui mediu cultural, însă, cel mai probabil, aparţine perioadei migraţiilor. În urma verificări arheologice pe locul descoperirii, s-a constatat că brăţara a fost depusă în partea superioară a umpluturii gropi, conturate la 20 cm adâncime de nivelul actual de călcare, din care au rezultat, în urma secţionării, alte câteva fragmente ceramice de mici dimensiuni şi resturi de lemn ars. Diametrul gropii este unul redus, de 30 cm, iar adâncimea maximă este de 28 cm. Considerăm că este vorba de un mormânt de incineraţie, foarte probabil izolat. De asemenea, groapa cu resturile incinerare a fost săpată direct în pietrişul de sub nivelul vegetal.