Prima biserică a fost construită la o dată neprecizată, a fost o biserică de curte boierească şi a fost distrusă, probabil, de cutremurul din 1738. Biserica actuală a fost construită, potrivit pisaniei, în anul 1747, de Maria vistiernica, soţia vistiernicului Negoiţă Dedulescu, din neamul boierilor Deduleşti, care stapaneau această zonă ce le poartă numele, încă din secolul XVI. Alti ctitori au fost fiul acesteia, Nicolae sin Ioan Dedulescu. Biserica a fost pictată în anul 1760 de Barbu Zugravul. A fost reparată de către Iordache şi Pavel Dedulescu în 1828, fiind construite contraforturile de pe laturile de Nord şi Sud şi tâmpla barocă. În 1861 a fost învelită cu şindrilă de Ilinca Lahovari, fiica lui Iordache Dedulescu. În 1892 i s-a pus duşumeaua de lemn, peste pardoseala de cărămidă anterioară. În 1930 i-a fost refacută turla, din lemn în loc de cărămidă şi au fost consolidate bolţile cu tiranţi din fier. În 1961, preotul Ioan Zamfir a învelit din nou biserica cu tablă galvanizată, a construit contraforturile de la pridvor, burlanele şi streaşinile, a realizat o nouă tencuială exterioară de ciment şi a văruit exteriorul bisericii.

Au avut loc trei campanii de cercetare arheologică (2000-2001-2003) ca urmarea demărărilor lucrărilor de restaurare a bisericii.

În urma cercetărilor arheologice, din 2001-2001, la aproximativ 80 de metri vest de lăcasul de cult a fost descoperită o construcţie civilă, un conac boieresc. Din acest conac aflat în ruină, s-au mai păstrat zidurile de aproximativ 20x20m, precum şi beciuri. Conacul probabil datează din sec. al XVI-lea, aceeaşi perioadă cu vechea biserică distrusă în urma unui incendiu. Conacul a încetat a mai fi folosit după 1802 posibil datorită cutremurului din 26 octombrie.