Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   155733.08
Nume   Aşezarea neolitică de la Beba Veche
Județ   Timiş
Unitate administrativă   Beba Veche
Localitate   Beba Veche
Reper   Situl se află la 3,55 Km VSV de Primăria comunei Beba Veche, la 3,57 km VSV de biserica ortodoxă din Beba Veche şi la cca. 500 m E de graniţa cu Serbia în linie dreaptă, la cca. 580 m V de cel mai vestic canal de irigaţie ce este orientat N-S, la 80 m vest de un meandru dispărut în prezent dar vizibil pe imaginile satelitare
Forma de relief   grind
Utilizare teren   agricultură
Categorie   locuire
Tip   aşezare
Descriere   Situl este într-o stare de conservare medie, având în prezent destinaţia de teren arabil. Este expus riscului cauzat de agricultura intensivă. Totodată, în mijlocul sitului a fost construită în secolul XX o structură din beton. În jurul acestei construcţii sunt o serie de bioperturbări provocate de vulpi.
Observații   Situl a fost identificat de localnicii Gh. Drăgoi şi F. Mirciov. Situl a fost reverificat pe teren în 27.10.2018 de o echipă formată din arhg. dr. Victor Bunoiu (DJC Timiş), arhg. dr. Octavian Rogozea (UVT), Ionuţ Marteniuc, Gh. Drăgoi şi F. Mirciov, dar şi în 13.03.2019 de arhg. dr. Victor Bunoiu (DJC Timiş) şi arhg. dr. Dragoş Diaconescu (Muzeul Naţional al Banatului).
Data descoperirii   27.10.2018
Suprafața sitului   cca. 1 ha.
Stare de conservare   medie / 13.05.2020
Riscuri antropice   Afectare parţială: 3 / 13.05.2020
Regim de proprietate   privată
Data ultimei modificări a fişei   13.05.2020
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
aşezare deschisă  Epoca neolitică (mil. VII-V a.chr.) Starcevo-Criş  

Situl este situat pe un grind natural şi constă într-o aşezare deschisă. În mijlocul sitului a fost construită o structură de beton, acum dezafectată, utilizată probabil în sec. XX pentru apărarea graniţei cu Serbia. În jurul acestei construcţii sunt numeroase bioperturbări (vizuini de vulpe), ceea ce a afectat şi mai mult situl. Pe harta primei ridicări topografice habsburgice (1769-1772) se observă faptul că zona este în imediata vecinătate a unui braţ de apă, zona fiind desecată la scurt timp după aceea şi sistematizată ca zonă arabilă. Situl a fost identificat pe baza abundenţei materialului ceramic.
Materialul constă în fragmente ceramice: tipice (buze toarte, funduri, fragmente decorate cu impresiuni şi pictură) şi atipice, un fragment de daltă din piatră şlefuită şi chirpici. Ceramica are pasta degresată cu materie organică. Arderea preponderentă este cea oxidantă dar apar şi fragmente arse într-o atmosferă reducătoare. Suprafeţele sunt netezite de cele mai multe ori, însă sunt întâlnite şi fragmente care mai păstrează lustru (în cazul unor fragmente atribuite ceramicii fine). Decorurile întâlnite cel mai frecvent sunt ciupiturile. Din repertoriul elementelor modelate plastic apar toarte semicrculare, butoni ovali concavi, butoni ovali paraleli dispuşi vertical pe vas, butoni semisferici, brâuri alveolare, alveole pe buză.

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. periegheză 27.10.2018

* ROGOZEA Octavian
* BUNOIU Victor
* MARTENIUC Ionuț
* DRĂGOI Gh.
* MIRCIOV F.
DJC Timiș * *
Universitatea de Vest Timișoara * *
2. periegheză 13.03.2019

* DIACONESCU Dragoș
* BUNOIU Victor
DJC Timiș * *
Muzeul Național al Banatului * *

Bibliografie
1. Rogozea, Octavian-Cristea, Descoperiri neolitice și eneolitice recente în județul Timiș (V), Patrimonium Banaticum, V, 2018 [Publicaţie]
2. Bertea, Sofia, Timișoara, 2020 [Fişă de sit] (sursa fişei de sit)
 
 
Scroll