Într-o primă instanţă, situl de est a fost folosit drept carieră, a urmat o perioadă de abandon (suficientă pentru formarea unui strat vegetal), ulterior zona fiind fortificată. Spre nord avea apărare naturală, respectiv o stâncă cvasi-verticală de cca 10 m înălţime. Spre sud, însă, în marginea carierei s-a săpat un şanţ (cu feţe de piatră) în care s-a îngropat o palisadă masivă. Suplimentar, spre nord-est s-a adăugat o palisadă masivă, închizând zona vulnerabilă. Similar, spre şaua de la SV s-a adăugat un zid sec, care nu se mai vede decât pe o lungime de cca 15 m, dar probabil era mai lung (fiind ulterior acoperit de bolovanii rostogoliţi de pe cetate). Realizarea unui fişier LiDAR nou (obţinut pe altă tehnologie decât prima serie) permite ipoteza că exista şi o închidere către est, zona de unde începe coborâşul spre ceea ce ulterior a devenit Cetatea Bran, aflată la sub un km, pe direcţia ESE.
Palisada principală este săpată în stâncă, existând o palisadă secundară (avansată) spre NE şi un zid sec spre SV.

Au fost descoperite înscripţii pe unul dintre pereţii carierei de calcar, nedescifrate.