Fortificaţia medievală a existat între sec. XII-XV şi a fost iniţial fortificaţie de pământ cu val şi şanţ, şi apoi cetate cu ziduri de piatră şi un turn hexagonal.
Săpăturile dintre anii 1936-1937 au evidenţiat o incintă ovală, cu dimensiuni de 33,6 x 42 m, care înconjura în totalitate platoul superior al dealului. În interiorul acesteia se aflau o clădire orientată aproximativ nord-sud, prevăzută cu un pridvor de intrare pe latura scurtă nordică, un turn hexagonal şi o cisternă. Potrivit aceluiaşi autor, zidul de incintă avea o grosime de 1,80 m, în timp ce zidurile clădirii măsurau 1,30 m. Turnul, construit din piatră de tuf fasonată la colţuri şi piatră de carieră cu mortar de slabă calitate pentru restul zidăriei, avea ziduri de 1,10 m grosime. În apropierea acestuia, au fost identificate ziduri aparţinând unei etape constructive ulterioare, cu o grosime de doar 0,85 m.

Fortificaţia medievală nu mai există astăzi. Datarea s-a făcut pe baza materialului arheologic găsit şi a cercetărilor efectuate în prima jumătate a secolului XX de către G. Treiber.

Pe platoul dealului a fost confirmată existenţa unei fortificaţii de pământ, prevăzută cu val dublu, şanţ şi palisade, aparţinând coloniştilor germani. Aceasta a funcţionat în secolele XII-XIII, însă şi-a încetat existenţa după invazia mongolă din 1241. Într-o etapă ulterioară, pe fundaţia fostei incinte a fost construită o cetate cu ziduri de piatră şi un turn hexagonal.