Prima biserică, realizată din lemn, a fost construită în anul 1682 de către banul Mihai Cantacuzino. Biserica s-a numit iniţial Fântâna Boului, după numele mahalelei în care era situată. Iniţial, a apărut în planul locotenentului-major ing. Franz Purcel. Biserica a preluat numele de Popa Tatu în anul 1810, provenind de la un preot care a slujit în acest lăcaş. Biserica a fost refăcută ca urmare a cutremurului din 1802 de către Popa Tatu, iar lângă biserică s-a construit o baie şi o casă pentru oamenii săraci. Lăcaşul a fost afectat de cutremurul din 1838, ceea ce a condus la refacerile realizate între anii 1870-1879.

În literatura de specialitate apar informaţii privind o înmormântare de la Biserica Popa-Tatu: Pe o cruce din 1857 : „Pi[tarul] Ră[ducanu] Cotreaˮ - Nicolae Iorga, Inscripţii din Bisericile României, Bucureşti, 1905, p. 290.