Între 1815 şi 1817 a fost ridicată, pe locul unui lăcaş de cult din lemn mai vechi, o biserică din cărămidă de către Stoian Băcanu, soţia sa Joiţa şi de Dumitru Cojocaru. În anul 1837 Stoian Băcanu îşi înmormântează soţia, aducând şi osemintele altor membrii ai familiei în curtea bisericii. Edificiul a fost demolat în 1900, pe locul ei ridicându-se după planurile arhitectului P. Patriciu actuala biserică, care a fost gata la 21 septembrie 1903 (data pisaniei).

Odată cu biserica, ctitorul a zidit şi 17 chilii, care să servească drept locuinţă, fără plată, pentru oameni săraci şi 8 prăvălii, din venitul cărora să întreţină biserica şi slujitorii ei. În timp clădirile aflate pe terenul bisericii se ruinează, primăria capitalei expropriind o parte din acestea în anul 1889. În perioada următoare s-a trecut la demolarea construcţiilor pentru a se putea facilita alinierea străzilor, precum şi pentru construcţia Şcolii Comunale de Băieţi Nr. 30.