Biserica de secol XIX a fost construită de preotul Dumitrache Popescu, soţia sa, Stana, pitarul Dumitrache Popescu şi Alexandru Popescu, pe terenul donat de prinţul Grigore Ghica şi soţia sa, Maria Ghica. Este posibil ca biserica să fi fost construită pe locul unui edificiu mai vechi. Există şi ipoteza că terenul a fost utilizat anterior ca piaţă, iar noua epitropie se afla sub autoritatea familiei Ghica, pentru a o ajuta să se întreţină. Preotul Dumitrache, soţia sa şi o parte dintre membrii familiei au fost înmormântaţi în interiorul bisericii, într-un loc marcat cu inscripţie. Biserica a fost reparată în 1868, zugrăvită în 1897, când i s-a refăcut tâmpla. În anii următori este adăugat un turn clopotniţă, demolat în perioada sistematizării arterei Colentina şi înlocuit cu o nouă construcţie. Edificiul actual, în stil neoromânesc, a fost construit între anii 1924-1934. Pisania originală a fost păstrată şi include hramul edificiului de cult, numele ctitorului şi anul ctitoririi, 1839. Pe locul altarului vechii biserici de sec. XIX, în partea de răsărit a curţii, se află acum o troiţă.

Pe planul realizat de Pappazoglu în anul 1871 şi pe planul oraşului Bucureşti din 1895-1899, biserica este marcată cu o parcelă considerabilă şi cimitir. În galeria pronaosului sunt mormintele ctitorilor.