În stratul de moloz au fost descoperite mai multe fragmente ceramice aparţinând sec. VII - VIII (cultura Ipoteşti-Ciurel) -posibil ca în zona curţii de pe Lipscani 88 şi Gabroveni 53 să existe un orizont arheologic din această perioadă.

Au fost descoperite complexe cu un caracter modest, putând fi considerate gropi menajere, sau pivniţele unor construcţii supraterane, care ar jalona traseele a două uliţe medievale, ale căror trame au fost moştenite de străzile Gabroveni şi Lipscani. Ele marchează etapa medievală a oraşului Bucureşti, în care locuinţelor erau realizate din lut şi lemn.

Vecinătatea Curţii Domneşti nu a determinat un nivel ridicat de urbanizare sau o stabilitate ridicată a locuirii din evul mediu.

În perimetrul fostul han Hagi Tudorachi, în zona pivniţelor din nord

Hanul era o construcţie cu două corpuri de pivniţă. Peste acestea era ridicat cel puţin un parter, cu cel mai probabil rol comercial. Comunicarea între ele era realizată pe sub două arce dublouri, păstrate încă în structura montantului dintre pivniţe. Cele două pivniţe erau acoperite cu bolţi semicilindrice, acum dispărute începând de la nivelul naşterii lor. Construcţiile din această etapă au fost realizate temeinic, din cărămizi de epocă bine lucrate. Este foarte probabil ca, în această etapă să fi existat deja o aliniere a clădirilor din această zonă. O altă pivniţă la fel de veche, identificată parţial la nivel de fundaţii şi de elevaţii, a funcţionat tot în sec. al XVIII-lea. Probabil, în cursul sec. al XVIII-lea şi în prima jumătate a sec. al XIX, pe locul Hanului Hagi Tudorachi au funcţionat două clădiri, independent una de cealaltă. Pe locul curţii actuale se aflau alte două construcţii subterane, independente de acestea: una era aliniată la frontul de clădiri de pe strada Lipscani, iar cealaltă era aliniată la frontul de pe strada Gabroveni. Aceasta din urmă avea aproximativ 20 de metri lungime, iar peretele său de V se mai păstrează şi acum.
În depozitul de moloz creat prin demolarea parţială a pivniţei au fost descoperite fragmente de olane şi de cahle-placă micasate cu faţa închisă. Aşadar, încăperile de locuit supraterane aveau acoperiş din ţiglă şi erau dotate cu sobe cu cahle.