Hanul Galben a fost ridicat în prima jumătate a secolului al XIX-lea pe terenurile clucerului Preda Săulescu la răscrucea care făcea legătura cu marele drum al Târgoviştii. Ziarul Vestitorul românesc din 1850 făcea o descriere detaliată a construcţiei: “hanul cel galben de la capu[l] Podului Mogoşoaei, afara de barieră, ce se învecineşte cu spitalu[l] Filantropii" are patru încăperi, două cămări şi o cuhnie la etaj, iar în partea de jos cinci încăperi, o cârciuma cu pivniţă boltită, de zid, în care pot intra 18 butii de vin. În curtea destul de întinsă se află un grajd mare, în care pot intra zece perechi de telegari; două şoproane mari cu uşi ferecate în care au loc patru trăsuri. În afară de asta, în spatele curţii se află o cărbunărie, o vărzărie mare, o gradină într-o întindere însemnată, fîneţe şi şase care şi o vie de 13 pogoane cu aracii ei şi cu cramă cu tot edecul”.

În 1890 din toate acestea mai rămăseseră în componenţa hanului, ajuns în proprietatea bisericii Sf. Vineri Nouă, o cârciumă cu pivniţă mare, şase camere, dependinţe, bucătărie, rotărie, o curte spaţioasă şi un grajd mare de zid. În 1895 hanul, aflat la acea dată în proprietatea lui Teodor Emanoil, apare figurat pe planul cadastral la intersecţia fundătura Spitalului (strada Dr. Iacob Felix) cu şoseaua Grozăveşti (bd. Banu Manta). Clădirea a fost demolată în anul 1984, în loc fiind amenajată o parcare şi un spaţiu verde.