Informaţii despre sit
Localizare   Afişează pe harta României *
Cod RAN   179132.59
Nume   Situl arheologic Biserica Adormirea Maicii Domnului - Olari de la Bucureşti
Județ   Bucureşti
Unitate administrativă   Municipiul Bucureşti
Localitate   Bucureşti
Reper   Situl arheologic se află pe fostul amplasament al bisericii Olari, pe Calea Moşilor, cca 80 m nord-vest de poziţia actuală a bisericii.
Categorie   structură de cult; descoperire funerară
Tip   edificiu religios; necropolă
Observații   Mahalaua Olari este pomenită în documente din secolul al XVII-lea. Aici erau gropile de unde se lua pământ pentru fabricarea oalelor. O primă biserică exista în prima jumătate a secolului al XVIII-lea, probabil din lemn, menţionată în 1752 cu numele Ceauş Precup. Biserica construită ulterior, cea care se păstrează şi azi, era poziţionată pe Calea Moşilor într-o mică piaţetă la intersecţia cu strada Olari. În perioada comunistă, la momentul lărgirii Căii Moşilor şi a construirii aliniamentului de blocuri, s-a decis translarea bisericii, realizată în două etape, şi mutarea ei în aşa fel încât să nu mai fie vizibilă dinspre Calea Moşilor. Cu acea ocazie au fost descoperite şi cercetate mai multe morminte aparţinând unui cimitir anterior construcţiei bisericii.
Data ultimei modificări a fişei   28.03.2022
 
Componente în cadrul sitului
Categorie/ Tip Epoca (Datare) Cultura/ Faza culturală Atestare documentară Descriere/ Observații Cod LMI
Biserică  Epoca medievală dezvoltată (Prima jumătate a sec. XVIII)    

Biserica veche numită Biserica Ceauş Precup fusese ridicată la începutul secolului XVIII. La 1752 o aminteşte încă un hrisov al Mănăstirii Pantelimon. De la această biserică mai veche s-au moştenit de către Biserica nouă – Olari – două antimise, unul de la 1718 şi celălalt de la 1733. Într-o condică din anul 1850 a bisericii se precizează că pe locul actualei case parohiale exista pe acea vreme un pătrat îngrădit, unde fusese pristolul (altarul) vechii biserici.

 
Biserică  Epoca medievală târzie (1758)    

Biserica Olari a fost ridicată la 1758 în timpul domniei lui Scarlat Ghica de Dumitraşco Racoviţă mare vistier, lângă biserica mai veche, Ceauş Precup. Pisania bisericii săpată în portalul ce împodobeşte intrarea scrisă, cu litere chirilice, aminteşte că biserica a fost ridicată la 1758 de Dumitru Racoviţă, Mihai Băcanu şi Iancu Căpitanu, împreună cu obştea olarilor, în vremea domnitorului Scarlat G. Ghica. Biserica are plan triconc cu turlă pe naos şi turn clopotniţă pe pronaos, fiind reprezentativă pentru sec. XVIII. De dimensiuni medii, ctitoria lui Dumitraşco Racoviţă impune prin desfăşurarea pe verticală. Policromia caracteristică epocii era luxuriantă şi de factură orientală. A fost adosată pe latura nordică a bisericii un turn cu exterior poligonal. Pridvorul a fost închis în sec. XIX, mai precis în 1836, iar peretele dintre pronaos si naos a fost înlăturat, rămânând doar un arc şi două fragmente laterale de zid.

B-II-m-A-19304 
Necropolă  Epoca medievală (Sec. XVII - XVIII)    

În timpul supravegherii evacuării pământului din interiorul bisericii care urma să fie translată, au fost descoperite morminte contemporane cu perioada de funcţionare a bisericii Ceauş Precup. Au fost cercetate 32 de morminte de inhumaţie, orientate V-E depuse în decubit dorsal, cu membrele superioare în general pe abdomen şi o groapă conţinând un schelet reînhumat. Majoritatea aparţineau unei perioade anterioare funcţionării bisericii Olari. Ele făceau parte dintr-un cimitir peste care înainte de anul 1758 s-au săpat şanţurile în care apoi s-a zidit fundaţia bisericii, interceptându-se şi retezându-se cu această ocazie o serie de schelete, părţi ale lor rămănând pe pereţi, prinse cu mortar.

 
Chilie  Epoca modernă    

Biserica Olari a fost înconjurată de ziduri şi chilii, dărâmate la sfârşitul secolului XIX.

 
 
Cercetare
  Tip An Observații Instituția Nume Prenume
1. cercetare de salvare 1982

Muzeul de Istorie a Oraşului Bucureşti SANDU Vasilica
CIUCEANU Radu

Bibliografie
1. Lista Monumentelor Istorice, MO nr. 646 bis/16/07/2004, Ordinul ministrului culturii şi cultelor nr. 2.314/2004, vol. I, București, 2004, 566, poz. 1601 [Ordin MCC] (sursa fişei de sit)
2. Monah, Dan, Biserica Olari din Bucureşti, Revista Monumentelor Istorice, 1-2, Bucureşti, 1993-1994, 57-63 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
3. Florescu, G.D., Din vechiul București, Biserici, curţi boiereşti şi hanuri după două planuri inedite de la sfârşitul veacului al XVIII-lea, 1935 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
4. Giurescu, C.C., Istoria Bucureștilor, Sport-Turism, 1979, 89 [Publicaţie] (sursa fişei de sit)
5. Stoicescu, Nicolae, Repertoriul bibliografic al monumentelor feudale din Bucureşti, Basilica, București, 2017 [Publicaţie]
6. Sandu, Vasilica, Descoperiri arheologice pe şantierele de translare. Partea I. Bisericile Schitului Maicilor, Olari şi Mihai Vodă, Bucureşti - Materiale de Istorie şi Muzeografie, XII, 1997, 36-51, https://biblioteca-digitala.ro/?articol=13216-descoperiri-arheologice-pe-santierele-de-translare-partea-i-bisericile-schitului-maicilor-olari-si-mihai-voda--bucuresti-materiale-de-istorie-si-muzeografie--xii-1997 [Publicaţie]
 
Fotografii sit

Scroll