Conform pisaniei din 21 septembrie 1797, Biserica sf. Visarion Vechi a fost ctitorită de un anume Mihăilă, din caramidă, în locul uneia mai vechi de lemn, construită la începutul secolului al XVIII-lea. Una al treilea edificiu a fost ridicat în 1797, ctitorit de Popa Petre referendarul şi logofătul Anton Berhiceanu, adăugând absidele laterale în naos. Biserica a avut nevoie de reparaţii dupa cutremurul din 11 ianuarie 1838, lucrări care s-au terminat pe 19 august 1876. Lucrările au fost realizate de arhitecţii Carol Kuchnovschy şi Benes. În timpul acestor lucrări, a fost desfiinţat peretele dintre naos şi pronaos, clopotniţa a fost mutată pe pridvor, faţada a fost modificată, iar uşii i s-au adăugat doi pilaştrii. Biserica a fost tencuită, iar pictura a fost restaurată, adăugându-se elemente noi. Pictura interioara a fost realizată de Anton Serafim, care a lucrat şi la fresca "Batjocorirea lui Isus în temniţă".

Cercetările arheologice din 1961 au scos la iveală trei morminte în biserică, din care unul aparţine ctitorului Mihăilă, şi altele în curtea bisericii, care aparţin cimitirului ce înconjura biserica.