În anii 2010– 2011 au avut loc cercetări arheologice preventive în Piaţa Universităţii când au fost descoperite case de târgoveţi, conducte de apă din secolul al XVIII-lea, gropi menajere, clădiri ale ansamblului mănăstiresc Sf. Sava, unde a funcţionat şi Academia Domnească, prima şcoală românească de învăţământ superior.

Cimitirul bisericii Sf. Sava a fost cercetat pentru prima oară în 1972 de către Panait. I. Panait, care a identificat 12 morminte, cercetări extinse de salvare având loc apoi în 2011. În cele două campanii au fost cercetate 676 de morminte. Mai ales în apropierea bisericii, mormintele sunt dispuse pe mai multe nivele succesive, fiind identificate circa 4 astfel de niveluri, ele rărindu-se spre marginea cimitirului, unde s-au observat cel mult 1-2 nivele. Observaţiile indică morminte simple, cu indivizi orientaţi E-V, fără amenajări funerare speciale, de tip cavou. Este un cimitir de mahala, tipic pentru Bucureştiul secolelor XVI-XIX, asemănător celor cercetate la Sf. Dumitru sau Biserica Greci.
În ultima sa fază de utilizare, în preajma altarului bisericii au fost înmormântaţi ofiţeri, aşa cum demonstrează o piatră de mormânt, descoperită în poziţie secundară, aparţinând unui ofiţer rus. Au fost descoperite 6 morminte de ofiteri, în toate cazurile fiind păstrate destul de bine părţi din uniforma acestora, cu numărul unităţii din care făceau parte (2, 4 şi 11) .
Inventarul funerar al mormintelor este reprezentat din piese de port (butoni, nasturi, moşi, babe), podoabă (cercei, inele) şi cult (cruci). În multe dintre morminte au fost depuse 126 de monede, apusene şi otomane, de cele mai multe ori perforate, depuse, în special, în mână.
În cimitir s-au descoperit şi morminte cu cărămizi depuse ritual la cap, care aparţin unor călugări: pe una dintre acestea apare numele Anania, descoperită în săpăturile lui Panait I. Panait, în timp ce pe altele au fost incizate cruci, initialele lui Iisus Hristos (I. X.) sau NIKA (gr. victorie).

Prima biserică, construită conform tradiţiei la sfârşitul secolului al XVI-lea, de Andronache Pârcălab, este atestată documentar pentru prima dată la 23 aprilie 1619, dar, pe baza monedelor identificate până în prezent, se presupune o funcţionare a cimitirului şi implicit a bisericii spre mijlocul sec. XVI. Biserica, de mici dimensiuni, este aproape în întregime sub trotuar şi sub carosabilul bulevardului Elisabeta, în suprafaţa cercetată fiind surprinsă doar o parte din absida sudică a naosului, pe o lungime de 2,50 m.

Această biserică a fost ridicată de Constantin Brâncoveanu în 1707, pe locul celei vechi. Conform pisaniei aceasta a fost gata la 20 iulie 1709. Biserica mare este bine conservată şi are lungimea de 26,20 m (25,5 x 12 x 3/4 cm). Este alcătuită din pridvor (L-4,60 m, l-3,00 m), pronaos (L-7,50 m, l-3,00 m), naos şi altar cu absida în plan hexagonal (latura 2,10 m). Zidurile pridvorului au o grosime de 1,60 m, aceasta datorându-se existenţei unui turm clopotniţă, vizibil încă pe fotografiile de epocă de la 1860-1870. Celelalte ziduri au grosimea de cca 1 m. Elevaţia prezintă tiranţi din lemn, dispuşi pe axul lung al zidului.

În noiembrie 2017 au avut loc cercetări arheologice preventive pe o suprafaţă de circa 230 mp din curtea interioară a Universităţii din Bucureşti prilej cu care au fost descoperite 8 ziduri, încadrate cronologic în perioada secolelor XVIII-XIX, un mormânt şi 4 complexe de tip groapă, plus niveluri de umplutură ce au conţinut material ceramic specific secolului al XIX-lea.