Fragmente ceramice de vase modelate cu mâna au fost găsite în poziţie secundară, în 2001, în cercetările de pe strada Covaci nr. 15-17. Ele au torţi semilunare specifice secolelor III-II a. Chr..

În mai multe puncte au fost descoperite bordeie şi gropi de provizii datate în secolele III - IV p. Chr..

Din cetatea a cărei construcţie este atribuită lui de Vlad Ţepeş s-au păstrat fragmente de ziduri şi fundaţii din bolovani de râu.

Palatul domnesc a fost construit de domnitorul Mircea Ciobanu şi modificat apoi de domnitorii Matei Basarab, Grigore Ghica şi Constantin Brâncoveanu.

Au fost descoperite vestigiile unei fortăreţe patrulatere datată la jumătatea secolului XIV, cu fundaţii de cărămidă, apărată de un şanţ larg de peste 3 m, întreaga suprafaţă amenajată nedepăşind cca 400 mp.

La 11 m nord de palatul construit în timpul domniilor lui Mircea Ciobanul şi fiului său Pătraşcu cel Bun, se află resturi din zidurile palatului construit de către ispravnicul Şerban Cantacuzino, la comanda domnitorului Gheorghe Duca ( 1673-1678).

Palatul a fost construit de Ştefan Cantacuzino, pentru soţia sa doamna Păuna.

Zidul de incintă al Curţii Vechi poate fi urmărit, în urma cercetărilor din ultimii ani, aproape în întregime pe latura nordică (de-a lungul frontul sudic al străzii Gabroveni, traversează strada Şepcari şi intră sub B-dul I.C. Brătianu) şi pe un segment din latura vestică descoperit în iarna anului 2010 pe strada Şelari. Au fost descoperite de asemenea segmente pe latura de est şi de sud. În secolul al XVI-lea Curtea Domnească era protejată de un parapet din lemn, aşa cum arată şirul de stâlpi groşi din stejar surprinşi în lungul străzii Gabroveni şi cum reiese şi din însemnările unui călător francez de la 1574 (Pierre Lescalopier). În secolul al XVII-lea, mai întâi în vremea lui Matei Basarab apoi în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu, s-au ridicat ziduri de cărămidă groase de 1 - 1,20 m. Curtea domnească acoperea o suprafaţă de cca 25000 mp.