Biserica a fost ctitorită în anul 1746 de către Smaranda, soţia domnitorului Nicolae Mavrocordat. Biserica are hramurile Naşterea Maicii Domnului şi Sf. Trifon. Zidul înconjurător al bisericii a fost demolat în partea nordică în 1925 cu ocazia construirii casei parohiale. În 1929 au fost aprobate lucrări de consolidare a bisericii. În 1936 au loc restaurări ale picturilor din biserică. În urma cutremurului din 1940, biserica a necesitat noi reparaţii.

În timpul cercetărilor arheologice asupra ruinelor casei domneşti s-a descoperit că aceasta a suprapus parţial o aşezare de sec VI-VII p. Chr.. Au fost identificate trei bordeie surprinse la nivelul temeliilor zidurilor locuinţei medievale. În toate bordeiele cercetate s-au identificat cuptoare în formă de potcoavă amenajate în blocuri de pământ cruţat, unul dintre ele prezentând două astfel de instalaţii.

Au fost descoperite cca 30 de morminte, înhumări şi reînhumări, care aparţineau cimitirului bisericii. Cel mai vechi a fost datat în 1757, când se înfiinţează mahalaua Foişor. Inventarul funerar al necropolei a fost sărăcăcios şi a constat dintr-un inel de argint şi o pereche de cercei.

Au fost descoperite câteva fragmente ceramice.

În curtea bisericii se păstrează fragmente din fundaţiile casei Mavrocordaţilor, construită de Nicolae Mavrocordat, în curtea căreia a fost construită ulterior biserica. Această casă avea şi un foişor, de unde şi numele dat locului. Acest palat a fost reşedinţa de vară a familiei domnitoare. Tradiţia orală menţionează faptul că palatul domnesc de la biserica Foişor avea un pod din lemn, drept, ce traversa valea Dâmboviţei şi lega Palatul de Mănăstirea Văcăreşti.