Fortul 1 Chitila a fost ridicat între anii 1888 şi 1897, fiind primul fort construit în centura de fortificaţii din jurul Bucureştiului. Acesta face parte din Tipul 1, anume avea şanţ şi contraescarpă zidită, la fel ca Fortul 3 de la Otopeni. Are structură pentagonală, cu reduit central şi depozite, spaţii de cazare şi alte camere de jur împrejurul reduitului. În 1897 se termină de montat reţeaua de electricitate, fiind astfel primul fort de acest fel, situaţie ce s-a prelungit până în anul 1903, când generalul E. Arion propunea într-un raport electrificarea celorlalte forturi. Între capetele flancurilor, lungimea contraescarpei era de 463 metri, lungimea frontului anterior era de 310 m, iar cea a feţelor de 110 m. Şanţul ce înconjoară frontul anterior are o lăţime de 20 m şi o adâncime de 6 metri. Escarpa era ”pereată” cu piatră pe înălţimi cuprinse între 2,5 şi 7 metri, iar contraescarpa era din cărămidă. Lungimea parapetului reduitului era de 363 de metri.
La momentul constituirii lui, fortul fusese dotat cu 3 cupole duble cu tunuri de 150 mm Montluçon şi St. Chamond, 2 cupole simple cu obusier de 210 mm Montlucon, 5 turele cu eclipsă tip Gruson şi 13 tunuri de flancare Gruson şi Hotchkiss, calibru 57 mm.

Lucrările de îmbunătăţire, camuflare şi întreţinere a forturilor au fost continuate până în 1916 când au fost abandonate.