Parte din ruinele vechiului conac, distrus de un incendiu la 1764, au fost cruţate în 1927, la restaurarea din 1980, observându-se că peste zidurile lui se amenajase o şapă. Conform tradiţiei, dar şi a unei inscripţii gravată pe o placă de marmură, vechiul conac a fost ridicat în 1595, de un anume Pană căpitan din Budeasa. În anul 1980, când clădirea conacului de la 1768 a fost restaurată, s-a constatat că anexele ridicate în 1922-1927 suprapun o parte a vechiului conac, restul construcţiei acestui rămânând în afara anexelor, la sud-est de ele. În 1980, unele dintre zidurile vechiului conac se păstrau până la cota de 1,85 m, pe unul fiind vizibilă o firidă de la pivniţa care alcătuia parterul construcţiei. Zidurile păstrate formau un dreptunghi mai larg, probabil casa, din care se detaşa un ieşind, posibil, un foişor. În prezent, urmele ruinelor nu se mai disting în teren, locul lor fiind stabilit pe baza planurilor din anul 1980.

Mitropolitul Neofit Cretanul vizitează conacul şi biserica de la Budeasa. Tradiţia aminteşte şi şederea regelui Suediei, Carol al XII-lea, la Budeasa, în 1714. Ruinele conacului medieval erau vizibile în anii 1922-1927, dar şi în 1980, când au fost şi înregistrate pe un plan, fără însă a marca totuşi clar locul lor în raport cu clădirea conacului construit la 1768.