Biserica a fost construită în două etape, începând cu secolul XIII, când au fost construite fundaţiile şi cele două contraforturi de pe latura vestică, precum şi etapa a doua, la sfârşitul secolului al XIII-lea, perioadă în care au fost construite câte patru contraforturi pe laturile de sud şi nord. Lăcaşul de cult a fost construit din zidărie de piatră de râu cu mortar de var, precum şi piese romane din marmură, cărămizi, ţigle şi alte elemente ce au provenit de la construcţiile antice din apropiere. În zidurile bisericii au fost descoperite elemente precum jumătatea unui fronton roman de marmură albă, aflat în elevaţia nordică a bisericii, un basorelief ce reprezintă lupta lui Hercule cu porcul mistreţ de pe muntele Erimant din Arcadia. În altar se află un fragment de marmură alba, cu inscripţie onorifică, realizata de un grec, decurion sau augustal al Coloniei Ulpia Traiana Sarmizegetusa, din sec. al II-lea e.n.
Biserica are ziduri groase de 1-1.10m, este un lacaş de tip sală, compus dintr-o navă mare de aproximativ 125m². Altarul este orientat spre est, în stilul tradiţiei paleocreştine, intrarea principală fiind în mijlocul laturii vestice, având şi o intrare secundară pe latura sudică. Biserica are 20 de fragmente de nervuri cioplite în piatră şi o cheie de boltă. Posibil ca în partea de nord a navei să fi fost ridicat un turn clopotniţă pe o bază pătrată sau dreptunghiulară. În partea vestică a navei au fost descoperite 11 cripte, precum şi o criptă în absida altarului.
Au fost realizate lucrări de protecţie a ruinelor prin ridicarea zidurilor fundaţiilor cu 0.6m.
Biserica a fost construită în mijlocul unui cimitir, posibil pe locul unei biserici mai vechi, din lemn, şi aceasta construită peste o parte dintr-un monument roman.