Aici se preparau minereurile fără plumb şi cu conţinut sărac de aur-argint, fiind folosită pentru prima oară în Transilvania metoda de cianurare pentru obţinerea aurului. De asemenea, s-a folosit pentru prima dată în zonă aşa-numitul sistem al turbinei ce se baza pe presiunea apei colaterale. Şteampul, care avea 60 de „săgeţi californiene”, a fost proiectat pentru o capacitate de 400 tone de minereu pe zi, urmând ca într-o lună să se producă 80 kilograme de aur. Din cauza compoziţiei specifice minereului de la Cavnic, procesul tehnologic experimentat aici nu a dat rezultatele aşteptate la fel ca în alte locuri, astfel că producţia a încetat încă din primul deceniu al secolului XX.