O biserică catolică pe poziţia bisericii Reformate de azi a fost construită în 1519, cu sprijinul
financiar al lui Drágfi János. Până în 1530, localnicii adoptaseră în unanimitate Reforma, astfel încât au preluat biserica pentru nevoile noului cult.
Din această veche biserică catolică s-au mai păstrat: portalul gotic de sub turn, ancadramentul uşii
sacristiei, altarul cu una dintre ferestrele originale şi blazoanele familiilor Drágfi şi Jakcs sculptate pe chei de boltă.
Blazonul familiei Drágfi are ancora în centru şi două stele cu şase vârfuri în lateral, iar blazonul familiei Jakcs reprezintă o labă de urs care iese din coroană.
Biserica a fost descrisă în detaliu de Bunyitai Vincze în 1887, după cum urmează:
"Biserica reformată are altar octogonal de 7,7m lungime, 5,70m lăţime şi 8,45m înălţime. Nava principală are 12,40m lungime, 7,80m lăţime şi 9m înălţime. Portalul vestic e ogival, cioplit în gresie dură; e prevăzut cu patru ancore şi trei registre cilindrice. Pe lateralele portalului se află trei scuturi de piatră, fără inscripţii sau blazon. Ferestrele sunt în stil gotic târziu. Bolta navei e de dată recentă, dar altarul şi-a păstrat bolta stelată originală. Altarul este, de altfel, partea cea mai interesantă a bisericii, el păstrând cele mai multe urme din istoria zbuciumată a bisericii.
Pe şase din cele opt chei de boltă se află scuturi inscripţionate cu inscripţii semnificând: Extructum 1519, Combustum 1601, Restauratum 1604, Renovatum Vice Prima 1702, Renovatum Vice Secunda 1751, Renovatum Vice Tertium 1801. Pe cea de-a şaptea cheie de boltă se află un blazon reprezentând două labe cu gheare, de urs sau de lup, ridicându-se dintr-o coroană de crini. Pe cea de-a opta cheie de boltă se află un alt blazon reprezentând o ancoră pe al cărei mâner este înfăşurată o frânghie şi două stele încadrând capătul mânerului.
Istoria scrisă pe cheile de boltă poate fi următoarea: biserica a fost construită în 1519 (bolta
ogivală ar putea confirma această datare) de către un membru al familiei Drágfi, probabil János
(blazonul cu ancora aparţinea familiei Drágfi). Despre Drágfi János se ştie că a căzut în bătălia de la
Mohács, în fruntea steagului de oaste pe care îl conducea.
În 1601, biserica a fost devastată şi incendiată în timpul atacurilor armatei austriece pricinuite de
bătălia de la Guruslău, rămânând distrusă până în 1604, când a fost reparată.
Pe parcursul secolului al XVIII-lea au avut loc două alte reparaţii capitale, în 1702 şi 1751, o a treia având loc în 1801.
Blazonul cu gheare nu a fost descifrat, fiind necunoscut în heraldica maghiară.
Naşterile bolţilor sunt susţinute de siluete omeneşti cu scuturi, aşezate tot la a doua ogivă.
Scuturile acestora sunt goale; dintre aceste statui, două au fizionomiile detectabile - un bărbat şi un copil. Este posibil să fie vorba despre reprezentări ale ctitorilor bisericii.

Aşadar, Biserica este incendiată de armata austriacă a generalului Basta în 1601 şi este reconstruită până în 1604. În 1614 îi este adosat turnul de 40 m înălţime cu patru turnuleţe, prin grija lui Prépostvári Zsigmond şi a soţiei acestuia, Széchi Katá. Au urmat trei reabilitări importante în 1702, 1751 şi 1801. Turnul a fost demolat în 1869 şi înlocuit cu turnul baroc ce se vede şi azi. În turn sunt două clopote, cel mai vechi fiind turnat în 1493. Amvonul a fost construit în 1806, iar în 1905 a fost adosată nava laterală nordică şi a fost închisă cripta de sub altar. Cele două plăci funerarepe care sunt inscripţionaţi anii 1500 şi 1778 - au fost mutate de o parte şi alta a intrării de sub turn. Orga a fost instalată în 1806 şi reabilitată în 1906.