Din punct de vedere geografic, aceste complexe au fost identificate la baza terasei înalte, bine pronunţate, a pârâului Matka, la nord-est de al doilea grind care intră în lunca mlăştinoasă. Nu au fost identificate forme clasice de locuinţe adâncite în pământ sau de suprafaţă, însă nu poate fi exclus că anumite complexe ovale de mari dimensiuni au fost folosite cu asemenea funcţiuni. Două complexe pot fi destinate unor activităţi industriale. Gropile de provizii se pot clasifica în funcţie de profilul lor în secţiune: cu formă de butoi, tronconice şi cilindrice.

Din punct de vedere al materialului arheologic descoperit, aceasta este aproape exclusiv ceramic. Apare atât ceramică modelată cu mâna, grosieră, cât şi cea modelată la roată rapidă, fină, cenuşie, intr-un procent ridicat faţă de cea cărămizie. in afară de aceste două categorii tehnologice au fost descoperite câteva fragmente de oale, modelate la roată înceată, ceea ce ne indică o datare în secolul IV p. Chr. a aşezării.

Au fost descoperite patru morminte sarmatice în apropierea complexelor din aşezarea sarmatică din secolele III-IV p. Chr. Aceste înmormântări formează un grup de morminte, cu caracteristici asemănătoare. Toate sunt orientate sud-nord, cu deviaţii mai mari sau mai mici spre sud-vest şi cu exepţia unuia, au fost jefuite. Inventarul este caracterizat prin depunerea a câte un vas de mici dimensiuni la picioare, multe mărgele cusute probabil pe partea inferioară a rochiei, fusaiole. Fibula discoidală emailată dintr-un mormânt îi asigură o datare la sfârşitul secolului II - începutul secolului III p. Chr.

Complexele descoperite se situează la cca. 1,5 km de situl 4 şi 5 identificate cu aceeaşi ocazie, care reprezintă urmele localităţii medievale Ciama. Deocamdată nu se poate stabili dacă este o altă aşezare sau un nucleu de locuire îndepărtat de centrul localităţii, însă materialul ceramic descoperit este identic cu cel de pe siturile 4 şi 5. Complexele au fost descoperite în două grupuri, care corespund celor două grinduri care leagă terasa înaltă, bine pronunţată, a pârâului de lunca mlăştinoasă. Aceste complexe se disting faţă de celelalte prin umplutura afânată, cenuşie, cu multă cenuşă şi în unele cazuri izolate cu multă arsură. În grupul de pe primul grind se regăsesc gropi de provizii, fântâni, gropi neregulate cu funcţionalitate incertă_ mai puţin complexe destinate locuirii. Pe al doilea grind au fost identificate gropi de provizii, fântâni, cuptoare în aer liber de mici dimensiuni şi un complex oval de mari dimensiuni, cu fund drept, care ar fi putut avea funcţionalitate de locuire.

În zona unde traseul drumului în construcţie întâlneşte al doilea grind care intră în zona mlăştinoasă, au fost descoperite trei morminte de inhumaţie, toate orientate cu mici devieri pe axa vest (craniu) - est. Datorită diferenţei de nuanţe mai pronunţate a umpluturii, s-a putut observa forma gropii de mormânt oval-alungită, cu capete puternic rotunjite. Defuncţii au fost intinşi pe spate, cu mânile depuse peste bazin sau depuse peste piept, iar picioarele au fost întinse. În cazul mormântului de copil, piciorul stâng este îndoit la genunchi. Osemintele dintr-unul dintre morminte au fost perturbate, foarte probabil iniţial defunctul a fost întins şi aici pe spate.

Inventar funerar a fost descoperit într-un singur mormânt, unde pe umeri şi la şoldul stâng au fost identificate copci de tip moş-babă. Toate piesele au fost confecţionate din bronz. Încadrarea cronologică a acestor copci simple, comune şi standardizate, este destul de largă, acoperind secolele XIII-XVI. Din păcate, o datare mai exactă nu se poate face, întrucât copci asociate cu o monedă sau alte piese nu au fost descoperite. Având în vedere că această categorie de accesoriu vestimentar, devenit oarecum banal şi indispensabil pentru portul din evul mediu târziu şi perioada premodernă, are o răspândire destul de largă atât spaţial cât şi temporal, copcile puteau fi utilizate atât ca accesoriu pentru îmbrăcăminte cât şi ca accesoriu pentru cingători sau centuri.

Complexele de acest tip au fost descoperite în trei grupuri: primul in lunca pârâului, la capătul sud-vestic al tronsonului de drum cercetat şi celelate două pe cele două grinduri.

În cazul primului grup, a fost descoperit un atelier de ars cărămizi şi gropile de extragere a lutului, care au forme ovale, rectangulare sau neregulate, toate sunt de mari dimensiuni. Materialul arheologic este sărăcăcios, constă în ceramică smălţuită sau pictată caracteristică colecţiilor muzeale etnografice din secolul al XIX-lea, fragmente de cărămizi, oase de animale.

Al doilea grup de complexe de pe primul grind este compus din gropi de extragere a lutului, asemănătoare cu cele din primul grup, cu umplutură amestecată, de pământ negru şi straturi de nisip şi prundiş. Alături de aceste complexe mai apar câteva fântâni, care au o umplutură negricioasă, cu prundiş, lipsesc straturile succesive de prundiş şi nisip. În aceste complexe apare un material arheologic mai numeros decât in cazul gropilor de lut.

Al treilea grup de complexe de pe al doilea grind este caracterizat prin trei ateliere de ars cărămizi şi câteva gropi aferente, care au umplutură relativ compactă, care probabil că nu au fost folosite pentru extracţia lutului.

Toate cuptoarele au fost săpate in lutul nativ, nu s-a folosit vreo construcţie ajutătoare din cărămizi. Lutul s-a ars puternic, astfel nu a fost nevoie de alte elemente de construcţie. În ceea ce priveşte groapa de deservire, s-a putut vedea că are fund plat, fără urma unor gropi de stâlpi, ce ar indica existenţa unui acoperiş. Orientarea atelierelor este diferită de la caz la caz, astfel se poate constata că la obiectivul cercetat, direcţia vântului nu a contat în procesul de ardere a cărămizilor.