În hotarul dintre satele Zalnoc (jud. Sălaj) şi Chegea (jud. Satu Mare), într-o pădure,
pe un platou triunghiular, a fost identificată în 1973 o cetate cu două incinte fortificate
cu valuri de pământ şi cu şanţuri (cu diametrul de circa 180 m), care separă triunghiul cetăţii de restul platoului, pe laturile de vest şi de est pantele terasei fiind foarte abrupte.
Ca poziţie şi ca aspect, această cetate aminteşte de cea de la Dăbâca.

Împortanţa Solnocului este cunoscută din documentele secolelor XII-XIV, acest comitat fiind unul dintre cele mai întinse, înainte de a fi divizat în trei comitate. Majoritatea voievozilor Transilvaniei din secolele XIII-XIV purtau titlul de comite de Solnoc, probabil ca apanaj.