În cercetările de salvare din 1977 au fost documentate resturile unei locuinţe adâncite şi a unei gropi de provizii cu secţiune în formă de clopot aparţinând unui prim nivel de locuire, precum şi resturi dintr-o a doua locuinţă adâncită din al doilea nivel de locuire. De asemenea a mai apărut o groapă atribuită unui al treilea nivel de locuire. Decorul de pe ceramica recuperată indică fazele I şi II ale culturii Tei. Alături de ceramică au fost descoperite şi piese realizate din silex, piatră, os sau corn.

Cea mai mare parte a suprafeţei aşezării din epoca bronzului a fost distrusă prin excavarea pământului şi nisipului pentru fabricarea cărămizilor, înainte de anul 1977, când situl a fost descoperit de Vasile Boroneanţ.

În cercetările din 2006 fost descoperită o locuinţă cu cuptor de lut. În faţa acestuia, de-a lungul laturii de E a locuinţei, au fost descoperite fragmente ceramice. Dintre acestea a putut fi întregit, în mare măsură, un profil de la un vas borcan realizat prin modelare cu mâna, dintr-o pastă cu pietricele şi sporadice cioburi pisate. În campania din 1977 a mai fost cercetată o locuinţă, alte două fiind distruse de lucrările cărămidăriei. Inventarul ceramic era mai bogat, atunci fiind înregistrate atât vase lucrate la roată, puţine ca număr, cât şi vase borcan lucrate cu mâna.

Stratul de locuire din epoca dacică era subţire şi conţinea rare fragmente ceramice.

Stratul de locuire din epoca medievală era subţire şi conţinea rare fragmente ceramice, oase de animale şi câteva obiecte din fier, neidentificate tipologic.

Secolele III-IV sunt reprezentate prin sporadice fragmente ceramice, lucrate la roată, două de culoare cărămizie, provenite probabil de la două vase-borcan şi unul cenuşiu, probabil de la o cană.